-Bush,- care in limba engleza inseamna -tufa-, este un nume cu rezonanta in politica Statelor Unite, la fel de cunoscut si controversat ca si numele familiei -Kennedy-. Bunicul actualului presedinte, Prescott Bush, a fost un cunoscut banker pi om politic, o vreme ambasadorul Statelor Unite la Londra. Tatal presedintelui n-a calcat insa pe urmele bancherului, ci banii mosteniti i-a investit in exploatarea petrolului din Texas, care s-a dovedit o afacere chiar mai buna decat cea bancara. Si-a facut studiile la faimoasa Universitate Yale, unde a fost recrutat in organizatia secreta a Universitatii -Cap de Mort-, in care sunt recrutati in fiecare an 15 -juniors-, din care 14 se cunosc intre ei, dar al 15-lea nu este cunoscut decat celor care l-au recrutat. Ulterior, a fost cooptat in cele mai secrete societati ale fortelor oculte, printre care: Counsel on Foreign Relations (CFR), Trilateral Comission, Bilderbergers, Francmasoneria si altele. A fost exponentul acestor forte in posturi importante, ca United States Congressman (1964-1970), Chairman National al Partidului Republican, ambasadorul Statelor Unite la ONU, ambasadorul Statelor Unite in China, directorul Agentiei Centrale de Informatii (CIA) (1975-1977), vicepresedinte al Statelor Unite (1980-1988) si, in cele din urma, i s-a dat postul suprem, de presedinte al Statelor Unite (1988-1992 ).
Cine nu asculta, pica
Dupa primul mandat insa, a fost indepartat de aceleasi forte care l-au instalat la Casa Alba, pentru ca n-a indeplinit cu strictete programul lor. In speta trebuia sa dea Israelului zece miliarde de dolari ca -ajutor- nerambursabil, peste suma de patru-cinci miliarde de dolari pe care Israelul o primeste in mod oficial, in fiecare an, din partea Statelor Unite, iar Bush s-a jucat cu Guvernul israelian ca pisica cu soarecii. Asta se intampla prin anii 1990. Cand cei care l-au instalat la putere si-au pierdut rabdarea, l-au chemat pe Bill Clinton in 1991 la intrunirea Bilderberg, de la Bade-Baden din Germania, si i-au spus: -Vei candida la Presedintie si vei fi noul presedinte al Americii-. Cand Bush a prins de veste strategia fortelor oculte, a dat imediat Israelului cele zece miliarde de dolari, fara conditii. A aranjat sa fie anulata hotararea Adunarii Generale a ONU nr. 3.379 din 10 noiembrie 1975, care condamna sionismul ca fiind un pericol pentru pacea si securitatea lumii si a apelat la toate tarile sa se opuna acestei ideologii rasiste si imperialiste. Mai mult chiar, a declansat -Razboiul Golfului- impotriva Irakului, ca sa-si spele pacatele si sa-i multumeasca pe puternicii stapani care conduc lumea din umbra. Prea tarziu insa. Hotararea de indepartare a lui fusese deja luata, iar cu fortele intunericului nu te poti juca. Dar George Bush Sr. n-a acceptat capitularea neconditionata. Si-a facut -mea culpa- in fata sefilor organizatiilor secrete, si-a cerut iertare cu lacrimi de crocodil si le-a promis ca, daca vor reabilita numele familiei, copiii lui vor servi cu sfintenie programele lor. Satui de nenumaratele devieri ale lui Bill Clinton de la linia trasata, cei 300 ce conduc destinele planetei au acceptat -mea culpa- lui Bush si l-au iertat. Ca recompensa pentru servilismul aratat, unul dintre fiii lui George Bush Sr., si anume Jeff, a devenit guvernatorul statului Florida, iar celalalt, George W. Bush Jr., guvernatorul statului Texas. Bill Clinton devenise -persona non grata- la Casa Alba inca din primul termen. Nu indeplinise cu strictete programul fortelor oculte, ramanand repetent la multe capitole, mai ales la incheierea -pacii- dintre Israel si palestinieni, inaintea datei de 5 mai 2000, termen ce fusese fixat la Oslo pentru declararea unilaterala a independentei Palestinei. Aceste forte ii cereau acum socoteala. Prima avertizare a fost facuta prin Paula Jones, o evreica frumusica, care l-a ademenit intr-un motel. Bill nu s-a gandit ca poate fi inregistrat si, in consecinta, dupa un mare scandal din presa scrisa, televiziune si justitie, a fost condamnat de un tribunal din Arkansas sa-i plateasca lui Jones o mare suma de bani. Al doilea avertisment a venit tot printr-o evreica, si anume Monica Lewinsky. Aceasta, mult mai versata decat Paula (era deja capitan in MOSSAD, la varsta de 20 de ani), a fost introdusa in biroul oval pe post de momeala, din care Bill a muscat cu pofta. Abia atunci a inteles Bill cat de serioasa este amenintarea fortelor oculte. Al Gore, pe de alta parte, a fost implicat in cateva scandaluri de fonduri electorale ilicite, iar pe de alta parte, abaterile lui Clinton s-au rasfrant si asupra lui. Pe acest fond de dezavuare a liderilor democrati, de catre mass-media si o parte din poporul american, a intrat in hora George W. Bush Jr., guvernatorul statului Texas.
George W. Bush – un om cu inteligenta mijlocie si datorii
Actualul presedinte, fiul cel mai mare al lui Bush Senior si al Barbarei, s-a nascut in 1947, in statul Connecticut, unde a stat doar doi ani, fiindca familia Bush s-a mutat in Midland, un orasel din vestul statului Texas, unde a dezvoltat extractia de titei. Copilaria si-a petrecut-o in acest orasel, de care-l leaga si cunostinta sa cu viitoarea lui sotie, Laura. George a ales Midland, in decembrie 1997, ca loc de lansare a campaniei pentru realegerea sa in postul de guvernator al statului Texas, post pe care-l detinea din 1994. De pe treptele scolii elementare -Sam Houston Elementary School-, unde a fost elev in anii 1950, a dat startul campaniei sale electorale, care i-a adus al doilea mandat in Austin, capitala Texasului. Ca -teen-ager-, George a parasit Midland, sa-si desavarseasca educatia academica, iar dupa terminarea studiilor, la -Harvard Business School-, in anul 1974, a revenit in Midland, unde, in 1977, a pus bazele afacerii sale personale in domeniul titeiului si a cumparat echipa de baseball -Texas Rangers-. In anul 1978 a candidat pentru un post de congressman, dar fara succes. O pata neagra a tineretii sale este folosirea narcoticelor, si anume a cocainei si a marijuanei. Inca de cand a candidat pentru postul de guvernator al statului Texas, George Bush Jr. a trebuit sa dea explicatii mass-media despre aceasta. Fiind un om de o inteligenta mijlocie, si neavand spontaneitatea raspunsurilor pe care ti-o da o experienta politica indelungata, George s-a incurcat in raspunsuri. Prima data a spus ca nu mai foloseste droguri de vreo 15 ani. A doua oara, ca de 25 de ani n-a mai atins nici un narcotic, a treia oara, ca n-a mai folosit aceste substante de cand avea 28 de ani s.a.m.d. Oricum, poporul, obisnuit cu folosirea drogurilor de catre tinerii americani (si Clinton a folosit droguri in tinerete), n-a dat prea mare importanta acestor aventuri din tineretea lui George. In afara greselilor personale din tineretea sa, George W. Bush a venit la Washington -sa dreaga busuiocul- multor indolente si nerealizari de pe vremea cand a guvernat statul Texas. In timpul celor aproape sase ani, cat a fost guvernatorul Texas-ului, consumul de droguri in scoli a crescut cu 30%, dupa cum raporteaza Comisia de Alcohol si Droguri a Texas-ului, in urma unui sondaj facut printre elevii din clasa a IX-a pana la clasa a XII-a. Agentiile de educatie, atat cele particulare, cat si cele de stat, au constatat ca 42% dintre elevii liceelor din Texas nu termina niciodata aceasta scoala, jumatate din acest procent fiind de origine spaniola. George W. Bush Jr. va trebui sa explice, de asemenea, multe aspecte tenebroase ale cumpararii si, mai ales, ale vanzarii echipei de baseball Texas Rangers. Orasul Arlington, un satelit al Dallas-ului, i-a pus la dispozitie terenul pentru constructia unui stadion, pe care, dupa cum afirma anumite surse, nu l-a platit, iar alte taxe datorate orasului n-au fost platite nici dupa ce a vandut echipa cu 250 milioane de dolari miliardarului Thomas Hicks. George Bush Sr., care a jucat, joaca si va juca un rol foarte important in administratia fiului sau, i-a recomandat lui George Jr. sa-l ia pe tichetul sau, ca vicepresedinte al Americii, pe Richard Bruce Cheney (Dick), fostul sau secretar al apararii. Dick, nascut la 30 ianuarie 1941, in Lincoln, statul Nebraska, a servit si sub presedintele Gerald Ford ca sef al Personalului de la Casa Alba. Pentru devotamentul, abilitatea si profesionismul de care a dat dovada, atat in razboiul contra statului Panama, cat si in Razboiul Golfului, sau -Furtuna desertului-, cum i s-a mai spus, Dick Cheney a fost decorat de Bush Senior cu -Medalia Libertatii-. Cand actualul presedinte l-a nominalizat pentru functia de vicepresedinte, Dick era Chairman la una dintre cele mai mari corporatii in domeniul energiei din Dallas.
Doar 14 ministri pentru cel mai puternic stat al lumii
Chiar inainte de trecerea prin furcile caudine ale persoanelor propuse pentru Cabinet, George W. Bush a avut de infruntat opinia ziaristilor in cateva cazuri de nominalizari. Prima atacata a fost Linda Chavez, propusa sa administreze Ministerul Muncii. Linda a angajat cu ani in urma o servitoare mexicana, ilegala in Statele Unite. Bush a trebuit sa renunte la aceasta nominalizare si s-o propuna pe Elaine Chao, o fosta directoare a Corpului de Pace si sotia senatorului republican de Kentucky, Mitch McConnell. O opozitie inversunata a intampinat si fostul senator republican John Ashcroft, nominalizat pentru postul de Attorney General (ministru de justitie). -Vina- lui Ashcroft consta in faptul ca, in urma cu doi ani, intr-o conferinta tinuta la Universitatea Bob Jones din Carolina de Sud, a spus asistentei ca America a fost intemeiata de oameni adanc religiosi, iar -noi n-avem alt rege decat pe Iisus-. In America este o crima sa le vorbesti elevilor sau studentilor de religie si in special de religia crestina. Se aduce imediat argumentul de -separarea Bisericii de Stat- si implicit de scoala, unde elevii n-au voie sa se roage sau sa-si faca semnul crucii. Tot asa cum simpla pronuntare a cuvantului -evreu- este luata drept o remarca rasista, iar cel ce o face este imediat catalogat ca antisemit.
Cabinetul sau -Executivul- american are 14 secretari, (echivalentul ministrului), adica jumatate din numarul ministrilor de la Bucuresti. Cum poate o tara ca America, care oricum este ceva mai mare decat Romania, sa se conduca numai cu jumatate din efectivul Executivului de la Bucuresti, e greu sa inteleaga cei ce se leaga cu sapte funii de fotoliile ministeriale. In America, daca faci parte din Senat, Congres sau Executiv, n-ai voie sa ai nici o afacere personala si trebuie sa-ti dedici toata activitatea functiei incredintate, pentru ca statul pentru asta te plateste. Ce s-ar intampla daca presedintele Senatului american ar fi si directorul unei banci particulare? Ar iesi un scandal atat de mare, incat a doua zi ar fi obligat sa demisioneze.
Who^s Who?
– Secretar de stat (echivalentul ministrului de externe) este generalul (r) cu patru stele Colin Luther Powell. Fiul unor emigranti de culoare din Jamaica, Colin Powell s-a nascut la 5 aprilie 1937, in Harlem, un cartier de negri din New York City. Este absolvent in Geologie al Universitatii din orasul New York. Pentru meritele lui in Razboiul Golfului, cand detinea functia de sef al Comitetului reunit al sefilor statelor majore ale categoriilor de forte armate si era seful direct al generalului Schwarzkopf, care a condus -Desert Storm-, figura lui Powell a fost glorificata pe timbrele postale, idolatrizata in medalii de bronz, pe etichetele de baseball, pe copertele cartilor de scoala si pe multe portrete vandute marelui public, dar mai ales copiilor. Biografia lui a fost inregistrata pe casete audio si se invata din cartile de scoala. Dar dintre toate icoanele care l-au glorificat, una a ramas in inimile americanilor de culoare: o papusa, numita G.I. Joe, facuta de producatorul de jucarii Hasbro, care s-a vandut ca painea calda.
– Treasury Secretary (ministru de finante) este Paul Henry O^Neill, nascut la 4 decembrie 1935, in Saint Louis. La inceput, Paul a lucrat ca inginer de constructii la compania Morisson-Knudsen, apoi sub presedintii republicani Richard M. Nixon, Gerald R. Ford, Ronald Reagan si Bush Sr., in diferite departamente, mai ales in oficiul de management si buget, unde se spune ca este expert. Cand George W. Bush Jr. l-a propus pentru postul de Treasury Secretary, Mr. O^neill era chairman si sef-executiv al companiei de fabricarea pieselor din aluminium, Alcoa.
– Secretary of Defense (ministrul apararii nationale) este Donald Henry Rumsfeld. Mr. Rumsfelt a mai fost Secretary of Defense acum 25 de ani, iar acum, la cei 68 de ani, a reluat un post pe care-l cunoaste destul de bine. Nascut in Chicago in 1932, el a devenit pilot pe avioanele US Navy, iar dupa ce a absolvit Princeton University, in 1954, a intrat in politica. Cand lucra pentru Administratia Nixon, ca director al Oficiului Economic, Rumsfeld l-a angajat ca asistentul sau pe Dick Cheney. De aici, prietenia cu vicepresedintele Statelor Unite, care de data aceasta s-a recompensat de favoarea facuta cu ani in urma. Dupa ce a fost ambasadorul Statelor Unite la ONU, la sfarsitul Administratiei Nixon, Rumsfeld a luat in primire postul de sef al personalului de la Casa Alba in Administratia Ford, unde l-a adus din nou pe Dick Cheney cu el. Cand Rumsfeld a fost numit Secretary of Defense, Cheney i-a luat locul la Casa Alba ca sef al Personalului.
– Attorney General (ministru de justitie) este John Ashcroft. Atat bunicul, cat si tatal sau au fost preoti. De aici adanca credinta si religiozitate a tanarului John, credinta care i-a adus atatea neplaceri de-a lungul carierei sale de avocat. John, nascut in 9 mai 1942, in Chicago, a studiat Dreptul la Yale University si University of Chicago. A servit un timp ca senator republican in Congresul american, iar inainte de asta a fost guvernatorul statului Missouri, in doua randuri.
– Secretary of the Interior (ministru de interne) este Gale Ann Norton, nascuta la 11 martie 1954, in Wichita, Kansas. Absolventa a Universitatii din Denver, Colorado, a fost opt ani de zile Attorney General (ministru de justitie) al statului Colorado.
– Secretary of Agriculture (ministrul agriculturii) este Ann M. Veneman, nascuta la 29 iunie 1949, in Sacramento, California. A absolvit Hastings College of Law din San Francisco si a fost aproape trei ani secretara Departamentului de Alimentatie si Agricultura al Californiei.
– Secretary of Commerce (ministrul comertului) este Donald Louis Evans, nascut la 27 iulie 1946, in Houston; Secretary of Labor (ministrul muncii) este Elaine L. Chao, nascuta in Taiwan; Secretary of Health and Human Services (ministrul sanatatii) este Tommy G. Thompson, fost guvernator al statului Wisconsin; Secretary of Housing and Urban Development (ministrul lucrarilor publice si locuintelor) este Melquiades Martinez, nascut in Cuba; Secretary of Transportation (ministrul transporturilor) este Norman Mineta; Secretary of Energy este senatorul Spencer Abraham, care cu ani in urma a luptat sa desfiinteze acest minister impreuna cu Ministerul Comertului, spunand ca nu sunt necesare; Secretary of Education este Rod Paige, un om de culoare, fost superintentend al liceelor din Houston (HISD); Secretary of Veteran Affairs (ministrul cu problemele veteranilor) este Anthony Principi.
Este usor sa conduci SUA din tunel
Programul lui Bush din campania electorala a fost aproape identic cu cel al lui Gore. Singura deosebire in programul lui Bush a constat in reducerea impozitelor cu 1,6 trilioane de dolari (1.600 de miliarde), precum si retragerea trupelor americane din regiunile conflictuale, ca Bosnia, Hertegovina, Kosovo etc.; Bush spunea ca nu vrea ca Armata americana sa devina politia lumii. Acest lucru l-au spus insa aproape toti candidatii la Presedintia Statelor Unite din ultimele decenii, ca sa castige voturile parintilor ingrijorati de soarta copiilor lor, dar nici unul dintre presedintii alesi n-a putut pune in practica cele spuse. De ce? Pentru ca interesele fortelor oculte reclamau alta strategie.
Desi Statele Unite au ramas singura -Mare Putere- a lumii, sarcina guvernarii, atat a celor 50 de state, cat si a -Comunitatii Internationale-, este relativ usoara. Toate programele nationale, cat si cele de -globalizare- sunt pregatite de cele peste 3.000 de organizatii si 400 de societati ce apartin Comitetului celor 300, ce guverneaza lumea din umbra. Este o continuare a planului pe 100 de ani, impartit pe etape distincte de catre aceste organizatii si societati. Ele sunt prelucrate pana in cele mai mici amanunte, cu mult timp inainte, iar presedintelui ii revine sarcina sa le aplice intocmai. Asa cum copilului nou-nascut in credinta Zo-Dei-On a poporului Pelags (popor ce a trait cu 4.000 de ani inaintea civilizatiei Helenice, pe aproximativ aceleasi meleaguri) trei ursitoare ii dezvaluiau inainte de nastere intreaga lui viata pe pamant, pe care, dupa nastere, el o uita, Comitetul celor 300 (3ursitoarex100) ii dezvaluie presedintelui toate actiunile pe care trebuie sa le indeplineasca in decursul mandatului de patru ani. Singura deosebire este ca presedintele trebuie sa aiba permanent in mintea lui aceste programe si sa nu le uite nici macar cand doarme. La fel cum copilul Pelags, in viata pamanteasca, strabatea un canal de la Marea Albz, unde se nastea, pana la Marea Neagra, unde era sortit mortii, canal pe al carui mal drept erau asezate fericirea, bucuria si dragostea, iar pe cel stang, durerea, ura, lacrimile si deznadejdea, tot asa si presedintele Americii strabate un tunel lung de patru ani, pe marginile caruia sunt presarate toate pietrele unghiulare ale programului, pe care trebuie sa le respecte cu sfintenie. Copilul se putea apropia cu barca lui de malul drept sau stang al canalului, dar nu putea depasi nici unul din ele. Presedintele are si el un locsor de manevra in interiorul tunelului, dar nu va putea iesi din tunel decat dupa patru ani. Daca face insa vreo boroboata mai mare, asa cum a facut Nixon de exemplu, atunci i se scurteaza tunelul.
Cu democratia spre Guvernul Mondial Unic
Comitetul celor 300, care i-a trasat presedintelui programele ce trebuie sa le urmeze pas cu pas, ii cere presedintelui si cabinetului sau ascultare deplina. Aceasta este soarta tuturor presedintilor, prim- ministrilor si parlamentelor din tarile occidentale sau, cum se spune in limba de lemn a noului mileniu, din -Comunitatea Internationala-. S-a inlocuit dictatura unui singur partid cu -democratia- a doua partide apartinand aceluiasi stapan, care sunt mult mai usor de manevrat prin santaj si intimidare. Daca un partid nu aplica intocmai si la timp programul fortelor oculte, este inlocuit cu celalalt partid. Comitetul celor 300 a pierdut peste 70 de ani (din 1917 pana in 1990), in atingerea etapei NOW (Noua Ordine Mondiala) spre tinta finala OWG (Guvern Mondial Unic), crezand ca va ajunge la aceasta tinta finala mai repede prin comunism, decat pe drumul -democratiei-. A pompat sute de miliarde de dolari in lagarul comunist, ca sa sustina asa-zisul -Razboi Rece-, fiindca acesta-i aducea un profit gras. Cand insa a aparut pericolul sa piarda haturile din mana (comunismul n-a fost niciodata condus de la Moscova pana in anul 1948), cand Joseph David Vissarion Djugashvili-Kochba, alias Stalin, a vrut sa devina Patriarhul Sanhedrinului, pozitie pe care o ocupa de doua decenii si jumatate Baruch Bernard, cei 300 si-au dat seama de pericolul ce-i asteapta daca vor merge in continuare pe drumul comunismului. Au vazut atunci ca dictatura unui singur partid nu este calea cea mai sigura spre un Guvern Mondial Unic si au hotarat imediat desfiintarea comunismului. Dupa ce l-au asasinat pe Stalin, la 5 martie 1953, a urmat o perioada lunga de lupte surde, diversiuni si crime politice, prin indepartarea -Stalinistilor- de la putere, pana au adus in fruntea URSS pe omul lor, Mihail Gorbaciov, cu misiunea de a faramita imperiul comunist.
Si totusi, popoarele nu sunt masini
Apoi, capetele sefilor comunisti au inceput sa cada, ca intr-un joc de domino, foarte bine regizat de fortele oculte care erau interesate sa pastreze oamenii si structura blestematului regim, prin mascarada -alegerilor democratice-. E adevarat ca aceasta cale a asa-zisei -democratii- cu doua partide este mai lunga. Sunt inca multe tari, pe langa cele foste comuniste, fara doua partide politice puternice care sa apartina Comitetului celor 300. In Mexic, de exemplu, Comitetul celor 300 a contat doar pe un singur partid, Partidul Revolutionar International, (PRI), pe care l-a mentinut la putere timp de 70 de ani, prin alegeri frauduloase. Abia acum trei-patru ani a reusit, prin tradari, amenintari si crime, sa-l stapaneasca si pe al doilea partid, Partidul Actiunii Nationale (PAN), pe care l-a adus la putere acum patru luni, prin omul lor, Vicente Fox Quesasa, care a fost ani de zile directorul general al Companiei Coca-Cola in America Latina. Au vrut sa linisteasca, prin aceasta manevra, poporul mexican, care incepuse sa se revolte (lupte de gherila in Chiapas si in alte state, demonstratii etc.), fiindca cutitul le ajunsese la os.
Comitetul celor 300, in planul lor pe 100 de ani, a programat ca Uniunea Europeana sa se termine in zece ani. Au trecut mai bine de 40 de ani si abia daca -Uniunea- este la jumatatea drumului. In tarile iesite de sub comunism va trece multa vreme pana se va putea inchega inca un partid puternic pe langa cel fost comunist, care a devenit la ordinul lor -Democrat- sau -Socialist-. Popoarele nu sunt masini. Oamenii au inceput sa se destepte, sa-si dea seama incotro ii mana, ca pe niste vite, cei ce vor sa fie stapanii lumii si nu vor sa mai continue drumul lor. Au inceput sa saboteze organizatiile lor ticaloase la Seattle, Washington, Davos, Nisa, Quebec si oriunde se intalnesc. In curand, oamenii vor afla cine sunt cei care conduc organizatiile secrete de tipul Clubului Romei, Ordinul Sfantului Ion din Ierusalim, The German Marshall Fund, The Cini Foundation, The Round Table, The Fabianists, The Venetian Black Nobility, The Mont Pelerin Society, Hellfire Clubs, Bilderbergers, Trilateral Commission, Council on Foreign Relations, Tavistock Institute, Freemansonry si multe altele si se vor impotrivi din rasputeri sa fie dusi la abator de aceste organizatii si societati secrete ale fortelor oculte.
Prof. univ. dr. Aurel Seitan,
membru al Academiei de Stiinte americane
