Alegeri? Da! Nu însă ca la 19 noiembrie 1946!

În vara anului 1946, agitația electorală era la culme. Guvernul comunist condus de Petru Groza, obligat de înțelegerea internațională de la Moscova (Noiembrie 1945), mimează permisiunea ca partidele de opoziție (PNȚ- Iuliu Maniu, PNL – Titel Petrescu să poată face în mod liber propagandă în vederea alegerilor din toamnă. Totul era însă o farsă! Mă aflam în acea vară a Brădet – Argeș o frumoasă stațiune climaterică de munte. Stațiunea se afla la 1,5 kilometri de satul Brădet și într-o zi de August își anunțase venirea în propagandă electorală Gheorghe Mihai un tânăr avocat membru marcant al PNȚ.
S-au adunat vreo 200 de săteni care au ascultat inteligentul discurs al avocatului și au pus întrebări pline de miez. Totul s-a petrecut într-o atmosferă calmă și civilizată.
M-a impresionat talentul de vorbitor al lui Gheorghe Mihai care combătea cu multe argumente programul comuniștilor de colectivizare a agriculturii ca în Uniunea Sovietică.
A doua zi am aflat cu toții îngroziți că, plecând de la Brădet, avocatul fusese împușcat mortal „de niște hoți”. Toată lumea și-a dat seama că fusese asasinat pentru a intimida oamenii simpatizanți ai PNȚ. N-a fost nici pe departe singurul caz în care comuniștii și-au dat pe față comportamentul criminal.
Alegerile au avut loc în ziua de 19 Noiembrie 1946. Cu toate persecuțiile pe care comuniștii le făcuseră împotriva partidelor democratice în lunile dinaintea alegerilor, opinia publică era ardent ostilă „Blocului partidelor democratice BPD” dominat de comuniști. Semnul electoral la PNȚ era „ochiul” și nimeni nu se îndoia de victoria categorică a partidului condus de Iuliu Maniu care se bucura de o imensă popularitate. Evenimentele au confirmat însă „teoria” comuniștilor conform cărora nu contează cum se votează ci cum se numără voturile.
Controlând prin fraudă și violență procesul numărării voturilor, comuniștii au inversat pur și simplu rezultatul care conform căruia opoziția democratică obținuse 80% din voturi, a fost proclamată victoria B.P.D. cu același scor.
Conducerile partidelor democratice au contestat rezultatul alegerilor dar, din nefericire, Regele Mihai a considerat alegerile valabile, deschizănd conform Constituției lucrările Parlamentului, prin mesajul Tronului. După exact un an, în Decembrie 1947, comuniștii l-au obligat pe Rege să abdice și să plece din țară.
A fost proclamată Republica Populară Română având un „prezidiu” din care făceau parte Profesorul Parhon și scriitorul Mihail Sadoveanu.
Începând cu anul 1948, guvernul a trecut la comunizarea fățișă a țării luând nefericitele măsuri inspirate de la sovietici: naționalizarea economiei, colectivizarea agriculturii, controlul absolut al învățământului, informațiilor și culturii precum și teroarea polițienească prin aruncarea în închisori a sute de mii de români ostili guvernului.
A urmat, până în 1989, cea mai cumplită perioadă a regimului comunist.

Am reamintit mai sus cum s-au petrecut alegerile din anul 1946 și care au fost consecințele fraudării acestora.
Ne aflăn acum în plină perioadă de pregătire a două evenimente electorale extrem de importante: alegerile europarlamentare din vară și alegerile prezidențiale din toamnă. Actualii guvernanți sunt urmașii de facto ai regimului comunist și, după cum vedem cu toții, ei au preluat din plin moravurile acestuia. Există pericolul unor fraude ca cele de la alegerile din 1946.
Președintele țării trebuie să împiedice posibilele fraude prin solicitarea unui număr important de observatori din partea U.E. și NATO. Se înțelege că și partidele de opoziție trebuie să desemneze observatori incoruptibili și eficienți.
Pentru ambele scrutinuri este necesar ca partidele de opoziție să organizeze numărători paralele care să fie operaționale în același timp cu cele oficiale. Eventualele fraude trebuie imediat semnalate impunânduse corectările de rigoare. În cazul refuzului corectării fraudelor trebuie imediat acționat în justiție internă și internațională. Prin atitudinea lor fermă, Instituția Prezidențială și partidele de opoziție trebuie să oblige partidul la putere că repetarea nemerniciei alegerilor din 1946 nu va fi acceptată de opinia publică aceasta fiind hotărâtă să impună realizarea unor alegeri realmente libere.

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.