Un puști a nimerit în fața unei mașini care l-a pocnit de a reverberat toată Piața Kogălniceanu – s-au adăugat țipetele terifiante ale colegelor de școală, băiatul se grăbea să prindă troleibuzul, cred că ieșea de la o facultate din zonă.
Zăcea inert, răsucit cu fața în jos, aparent pa pa pa, colegele sale se agitau în jur, șoferul săracul era pierit tot, nu avea nicio vină dar nu mai știa de el de spaimă. Puștiul de vreo 20 de ani era lovit rău, nu mișca, părea în comă profundă, începuse să tremure spasmodic din tot corpul, gemea cu ochii închiși și avea juma’ de față tumefiată maxim și însângerată.
Nu răspundea la nimic, nu deschidea ochii, tremurul corpului era acut, fetele încercau să-l trezească și să-l întoarcă pe spate – a sărit un tânăr de la IGSU, trecea cu mașina întâmplător și a oprit pe loc, a scos telefonul și a început să sune peste tot, la poliție, la salvare, la colegii pompieri.
Colegele și tânărul de la IGSCU au pus peste puștiul lovit hainele lor groase, l-am acoperit și au încercat să-l țină treaz – deschisese ochii la un moment dat, avea niște ochi albaștri azurii incredibili, iar contrastul cu sângele și fața albă ca hârtia de la șoc era extraordinar – o imagine prerafaelită într-un context groaznic.
Treceau minutele, circulația era parțial blocată, în jurul băiatului de pe jos erau trei fete disperate, au mai venit doi tineri și o doamnă de pe marginea străzii cu ceva cunoștințe medicale. Nu venea nicio ambulanță, în schimb a apărut în mare viteză o mașină de poliție, agenții au sărit și au defluit traficul – și ei foarte tineri și ca lumea ca dinamică și dedicați, au asigurat pronto perimetru de protecție.
A apărut până la urmă o ambulanță și apoi la două minute încă una din alt sens. Abia atunci am respirat ușurat, mi-am dat seama că îmi țineam respirația de o vreme, băiatul lovit începea să dea semne de viață, deschisese ochii, ieșise din catalepsie și înțelegea ce i se spunea, prietena sa îl ținea de mâna și își suna părinții, medici la un spital.
Puștiul era salvat, l-au suit pe targă și l-au dus. Municipalul era la două minute. Am ajuns și eu acolo cândva, au un ATI senzațional, niște doamne super tari conduc acolo, te crucești ce cazuri am văzut că repară, dacă ești praf tot te salvează cumva, dacă aș avea mijloace aș filma zilnic munca lor, sunt adevărați medici eroi prin spitalele noastre, cu toată corupția și jaful managerilor ce aparțin clanurilor politice, cei care au adus unele spitale la marginea prăpastiei, există un personal medical absolut extraordinar, super profesioniști care chiar își fac datoria și meseria în condiții foarte grele. Fără ei am beli-o cu toții, mie cel puțin mi-au salvat viața de câteva ori astfel de meseriași grozavi.
Teribil să vezi o astfel de situație și mai ales mobilizarea atâtor tineri minunați, și asistenta de pe salvare și tipul de la IGSU și polițiștii și cei care au venit să ajute fetele cu băiatul lovit erau cu toții foarte tineri.
Am constatat însă că mai nimeni nu avea cunoștințe de prim ajutor, doamna de pe margine cu experiența medicală a fost singura, până să vină asistenta de pe ambulanță, care știa ce e de făcut și a intervenit corect. Nimeni nu avea măcar un briceguț să taie cureaua de la rucsacul băiatului care se răsucise în jurul său. Toată lumea știa probabil din filmele americane că nu trebuie mișcat din loc și cam atât.
Este dramatica lipsa aceasta de educație minimală medicală, nu știi niciodată când ai nevoie și dacă acționezi aiurea poți omorî accidentatul. Mă gândesc cu groază ce va fi la cutremur. Aper ca baiatul cu ochi albaștri ca azurul să fie bine, oricum a avut super șansă să nu fie singur și să aibă în jur așa tineri mișto – chiar merită să lupți pentru copiii ăștia…
Cât despre mijloacele la dispoziția celor ce pățesc vreo nenorocire pe străzile Bucureștiului, o doamnă doctor de top povestește pe Facebook cum stă treaba:
”NU mai sunt medici in Serviciul de Urgenta domnilor…poate sa vi se intample oricui, in mijlocul Bucurestiului, orele dupa amiezii, sa aveti nevoie de doctor in cinci minute sa va resuscite si sa beneficiati doar de sprijinul unei populatii inimoase, un paramedic cu mainile goale, si doua asistente cu o branula si un perfuzor care nu au voie sa injecteze mare lucru (un anticonvulsivant, de exemplu, in cazul de fata, omul ar fi putut face convulsii)…
Domnilor Politicieni…s-a ales praful…
Ati alungat medicii…medicii de pe Ambulanta sunt aproape inexistenti…
SABIF are in jur de 70 de echipaje cu medic – 70 de echipaje sunt toate cate lucreaza intr-o tura.
Dintre ele doar 45 sunt de urgenta, restul sunt pentru consultatii la domiciliu si transport neasistat.
Dintre cele de urgenta, doar 10 sunt de tip C, cu medic”
(doar zece – 10 !!!, la câte mii de apeluri sunt pe București)
Am citat de la o doamnă senzațională, un medic cum ne-am dori (cât) mai mulți…Coriu Letitia-Veronica
https://www.facebook.com/coriu.letitiaveronica/posts/1167816076635699
Pentru cei cu adevărat interesați, nu după ureche, să afle ce se întâmplă cu sistemul de sănătate, vă recomand să vă abonați la postările doamnei doctor și să mai citiți și de aici, ți se face păru măciucă: https://www.facebook.com/ggdiaconu/
”Continuu discuția despre DES. Știu că e duminică și ai lucruri mai bune de făcut. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, citește. Și dă mai departe. Fără interesul tău lucruri care pot să-ți schimbe viața vor fi decise peste capul tău, fără participarea ta și, aproape sigur, NU spre binele tău.”
https://www.facebook.com/ggdiaconu/posts/1777686405804680
Am aflat recent că mii de medici se vor căra din România pe alte meleaguri, din motive cât se poate de întemeiate profesional și omenește vorbind, deși sunt băgate miliarde de euro în sistemul de sănătate, banii nu ajung unde trebuie ci în buzunarele unei mafii concrescute ca un cancer din aparatul politic. aparent nu mai e nicio șansă să se schimbe ceva.
Totuși, pentru copiii ăștia mișto de sunt acu loviți de soartă merită luptat fir-ar să fie..
