Probabil aţi remarcat în urmă cu mult timp cum publicitatea era introdusă deloc subtil în producţiile americane (soap opera). Actorul consuma un suc din ambalajul original, introducea un detergent foarte cunsocut în maşina de spălat etc. Cu siguranţă aţi constatat atunci că moda aceasta a prins de caţiva ani şi la noi. În special în telenovele şi emisiunile de divertisment (nu trebuie să fiţi un telespectator fidel, observaţi din calupurile publicitare). Procedeul obligă telespectatorul să manănce publicitate pe paine, în special pe cei care vor să evite cele peste 10 minute de reclame agasante schimband programul. Prin această metodă, numită plasament de produs, îţi poţi veda actorul preferat mancand nu ştiu care margarină sau iaurt, spăland geamuri cu un produs mai mult sau mai puţin popular. Unora le place publicitatea, în special cea de amuzament. Alţii preferă să -foarfece- fiecare producţie în parte, pentru a aprecia valoarea reclamei.
Cei mai mulţi consumatori de media sunt însă de părere că, în timpul difuzării unei emisiuni sau a unui film publicitatea devine frustrantă. Situaţia se aseamănă cu cea în care agenţii de vanzări sună la uşă încercand să-ţi vandă cele mai ciudate lucruri (de care poate avem nevoie, dar metoda este proastă – oamenilor nu le place să le spui ce să facă, trebuie să le laşi impresia că aleg singuri).
Mass-media europenă se va moderniza pană în 2010
Iniţial, pe 29 martie în 2007, Comisia a adoptat şi a îmbunătăţit propunerea pentru modernizarea Directivei -Televiziune fără frontiere-. Noile reguli care au fost cerute special de Parlamentul European sunt un răspuns pentru dezvoltarea tehnologică şi crearea unui nou nivel de joc în Europa pentru inovaţiile din serviciile media şi ale audiovizaulului. Noua Directivă reafirmă pilonii modelului audiovizual al Europei, care sunt diversitatea culturală, protecţia minorilor, protecţia consumatorului, pluralismul media şi lupta împotriva hărţuirii rasiale şi religioase. Comisia propunea de asemenea asigurarea independenţei pentru regulatorii mass-media naţionali, se menţionează într-un comunicat al CE. Apoi, pe 24 mai 2007 a fost stabilită o înţelegere politică în ceea ce priveşte poziţia comună în cazul Directivei de Servicii Media şi Audiovizual. Parlamentul European şi Consiliul au fost de acord cu principalele scopuri ale propuneii iniţiale a Comisiei de a moderniza regulile privind industria serviciilor audiovizualului. Prin această modernizare se vrea un cadru legal înţelegător care să acopere toate serviciile media ale audiovizualului, o legislaţie mai puţin detaliată şi mult mai flexibilă a publicităţii TV, pentru o mai bună finanţare a audiovisualului. Statele membre au acordat 24 de luni pentru transpunerea noilor prevederi în lege naţională, în aşa fel încat cadrul legal pentru audiovizual va fi aplicat complet pană la sfarşitul lui 2009, potrivit unui comunicat al Comisiei.
În Consiliu statele membre au ajuns la înţelegerea să lase la latitudinea autorităţilor naţionale reglementarea acestei practici, chiar dacă Comisia Europeană propunea o liberalizare totală a plasamentului de produs. -Directiva Televiziunea fără frontiere, aprobată după 18 luni de negocieri intense, încurajează plasamentul de produs în audiovizualul european, deoarece permite această practică dacă administraţia naţională dintr-un stat membru nu impune reguli mai stricte. De asemenea, plasamentul de produs este încurajat de directiva Televiziunea fără frontiere prin aplicarea controversatului principiu al ţării de origine-, potrivit datelor CE prezentate pe site-ul guvernului.
Acest -principiu al ţării de origine- prevede că acele companii, care au dreptul în ţara de provenienţă să practice plasamentul de produs, îşi pot difuza programele ca atare în orice alt stat membru. Germania este cel mai mare adversar al acestui tip de publicitate, dar dacă o companie cu o altă origine (unde îi este permis să practice acest procedeu) difuzează programe aici are acordul Comisiei de a-şi executa politica iniţială.
Controversa privind plasamentul de produs (în producţiile de televiziune, în seriale, filme sau show-uri, industrie) a apărut din cauza înmulţirii opţiunilor consumatorului de a evita vizionarea calupurilor publicitare. Pe post de măsuri de precauţie, programele care folosesc plasament de produs trebuie să anunţe lucrul acesta clar, la începutul difuzării. Există şi altfel de limite, de exemplu, liberalizarea plasamentului de produs este interzisă în programele de ştiri, afaceri curente şi programele pentru copii.
Creştere de 37% în 2006 pentru plasamentul de produs
Fenomenul ia amploare la nivel mondial. Potrivit datelor CE, anul trecut, plasamentul de produs a crescut cu 37%, iar pentru acest an se aşteaptă o creştere cu 30%. Acest tip de publicitate se practică cel mai mult în televiziune: 71%, arată un studiu independent prezentat de Comisia Europeană. În interiorul Uniunii Europene (UE), majoritatea statelor membre interzic plasamentul de produs, spre deosebire de Statele Unite ale Americii. Această practică aduce fonduri substanţiale industriei cinematografice, iar noile reguli europene vor oferi companiilor de audiovizual europene un avantaj competitiv.
Nemţii, -singuri împotriva tuturor-
Plasamentul de produs a fost introdus mai întai de industria cinematografică.
Practica este controversată -deoarece ridică probleme de ordin etic şi legislativ în ceea ce priveşte graniţa dintre exprimarea artistică şi interesele comerciale: brandurile plătesc pentru ca personajele din producţii de televiziune să -consume- pe ecran produsele lor, se menţionează în informaţiile de pe site. Împotriva directivei care încurajează plasamentul de produs în Europa, s-a ridicat ferm preşedinţia germană a Uniunii Europene, fară caştig de cauză pentru că majoritatea celorlalte state membre s-au opus opiniei germane.
Ritm mai alert de difuzare a spoturilor
Directiva CE -Televiziunea fără frontiere- scade timpul minim dintre două pauze publicitare de la 45 de minute la numai 30. În consecinţă, televiziunile europene vor avea voie şi să difuzeze mai multe calupuri de publicitate. Momentele optime pentru introducerea calupurilor publicitare va fi tot la alegerea televiziunii sau radioului. Pentru echilibrarea situaţiei, directiva limitează timpul de difuzare a publicităţii la 12 minute pe oră. Potrivit informaţiilor CE, europeanul mediu se uită la televizor două ore pe seară. Canalele TV private au 90% caştiguri din publicitate, în timp ce cele publice 29%.
