Constituția României din 1923, repusă în vigoare la 31 august 1944 prin Decret constituțional, prevedea la Art. 34. că „puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege și Reprezentațiunea națională. Reprezentațiunea națională se împarte în două Adunări: Senatul și Adunarea deputaților. Orice lege cere învoirea a cător trele ramuri ale puterii legiuitoare” iar la articolul 88 că „Regele sancționează și promulgă legile. El poate refuza sancțiunea sa.”
Conform DEX, a sancționa înseamnă „a aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți”.
Așadar nicio lege nu putea fi valabilă fără semnătura regelui. Ca o veritabilă slugă la ruși, și nu ca un monarh care-și iubea țara, în 15 august 1947, regele a „sancționat” (aprobat) Legea 284/1947 (click AICI legea284-1947) pentru cedarea către Banca Naţionala a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine de către toate persoanele fizice și juricice române. Legea prevedea pedepse cu închisoarea de până la 25 de ani pentru cei care nu se conformau și deși art. 15 din Constituție spunea că „nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor”, legea aprobată de „Mihai I, prin grația lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României” prevedea confiscarea averii. Prin această lege s-a urmărit pauperizarea posesorilor de capital şi economii -industriaşi, comercianţi ,funcţionari , ofiţeri superiori, pensionari , ţărani înstăriţi, ş.a. iar Mihai a făcut totul posibil prin semnătura sa criminală.
Cu siguranță regele nu s-a supus legii și nu și-a cedat valuta și bijuteriile.
În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Așadar Mihai plecase din România și nu mai intenționa să se reîntoarcă. Evident că nimeni nu știe cu ce a plecat Mihai atunci pentru că nimeni nu l-a controlat dar site-ul http://famousdiamonds.tripod.com/queenmarieofromaniasapphire.html vorbește despre celebrul safir al Reginei Maria vândut de Regele Mihai în 1947 când acesta părăsise România și a fost cumpărat de Harry Winston, un bijutier din New York, ultima poză a colierului cu diamante în care era încastrat safirul a fost făcută la nunta lui Mihai cu Anna în 1948 iar colierul era fără safir. Așa că regele cel mai probabil și-a scos atunci averea din țară și nu la plecarea de după abdicare.
În 2003, safirul a fost cumpărat la o licitație de către un client anonim, contra sumei de 1,5 milioane de dolari. Înainte de licitație, s-a stabilit ca safirul provenea din Sri Lanka, acolo unde se spune ca se gasesc cele mai frumoase diamante din lume. În anul 1921, regele Ferdinand l-a cumparat direct de la Cartier, contra sumei de 1.375.000 de franci, plătiți în patru rate, până în anul 1924. A fost o investiție imensă pentru o bijuterie la acea vreme, fiind de altfel și cel mai mare safir din lume, de 479 de carate.
Din relatările cercetătoarei CNSAS, Oana Demetriade, la plecarea regelui din țară, trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție doar asupra suitei sale, „10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Totul s-a confiscat. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat”.
Așadar, în mod surprinzător, aceștia au fost iertați de pedeapsa pușcăriei, spre deosebire de ceilalți abandonați de rege în țară care în anii următori, bănuiţi de a nu se fi supus legii , erau arestaţi, torturaţi – pentru a declara locul unde ascunseseră banii, aurul sau valuta și condamnaţi la ani mulţi de închisoare.
Cercetătorul Ioan Roșca a spicuit din presa vremii pe site-ul procesulcomunismului.com, articolele despre vânătoarea de „speculanţi ” şi „sabotori” :
– La un miting organizat de comunişti în Piaţa Naţiunii , Gheorghe Apostol cerea sindicaliştilor < să lovească fără cruţare în hienele speculei care, lansând zvonuri , dosind mărfurile , nedeclarând aurul şi devizele jefuite din munca voastră , vor încerca să clatine noua monedă> ( România liberă, 15 aug.’47 )
-Silviu Brucan -specialistul în toate:<PNŢ, partidul speculanţilor a complotat contra stabilizării >; PNŢşi PNL au încercat săfrâneze aplicarea propunerilor PCR din 14 iunie , de aceea <trebuie să răspundă[…] pentru tot răul pe care l-au făcut ţării” ( Scînteia , 18 aug.’47 )
– <Predaţi autorităţilor de către cetăţeni ,primii 117 speculanţi de alimente şi lei vechi au fost internaţi în lagăr. Ca şi în întreaga ţară , cetăţenii Capitalei au făcut ca speculanţii să simtă mânia poporului .Cu placarde şi cântare la gât , bandiţii speculei au fost duşi la Prefectura Poliţiei .În drum spre lagărul de la Băneasa ,cinci arestaţi au încercat să evadeze […]trei dintre ei au fost împuşcaţi . (Scînteia , 20 august )
– Speculanţii duşi în lagărul de la Băneasa ( comandant cpt.Tomovici ) primesc <câte 100 gr.mămăligă şi o cană de apă ,la prânz şi seara >,declară medicul lagărului, Hladiuc Trifan.( Scînteia, 21 aug.’47 )
– Instituţiile publice , regiile autonome, sunt somate să predea la BNR: aurul , valutele cecurile,ordinele de plată , disponibilul de valută ( Scânteia , 23 august ,’47 )
– BNR a organizat întreceri ptr urmărirea şi arestarea traficanţilorde aur și devize.
<Denunţătorii şi constatatorii vor primi anticipat pînă la 80 % din valoarea primei cuvenite ce se va calcula în raport cu valoarea
devizelor confiscate , iar recompense însemnate pentru încurajare .> (Scînteia, 27 august )
A rezultat un mare val de arestări printre industria şi, negustori, comercianţi , ţărani înstăriţi , care au fost supuşi unor anchete dure pentru a declara locul deţinerii de valută şi aur, din ţară şi străinătate.
– Pentru „sabotorii stabilizării”, se organizează „instanţe de sabotaj „, care judecă şi condamnă în regim de urgenţă. Pe 30 august , 6 sabotori ai stabilizării sunt condamnaţi la 8 ,respectiv 5 ani de închisoare ; avocatul apărării din Bacău, este plimbat (de un grup de muncitori ) pe străzile oraşului cu o placardă de gât pe care scria:<Eu apăr pe sabotori>( Scînteia , 30 aug.’47 )
– Proprietarul magazinului din str.Halelor , Stelian Petrescu , este trimis în judecată pentru „crima de sabotaj”. Oficiosul PCR este indignat că este judecat în libertate, şi nu este arestat : <Trebuie să se termine o dată pentru totdeauna cu astfel de „interpretări”. Legea trebuie aplicată în aşa fel ca ea să-şi îndeplinească adevăratul rol de apărare a intereselor maselor muncitoare. > ( Scînteia, 31 aug.’47 )
Legea fusese pregătită la Ministerul Economiei Naţionale – departamentul lui Gheorghiu -Dej – de către „experţi sovietici ” ( conducător , prof. E.Varga ).Ministrul de Finanţe – liberalul tătărăscan Al.Alexadrini -nu a fost ţinut la curent cu toate măsurile preconizate .
-Pe 23 august au fost decoraţi cu înalte ordine şi medalii membrii Comisiei interministeriale de reformă şi stabilizare monetară – Gheorghiu -Dej,Ion Gh.Maurer,Traian Săvulescu, Tudor Ionescu, Miron Constantinescu, Aurel Vijoli, Simion Zeiger . Pentru contribuţia la reformă au mai fost decoraţi Alex.Bârlădeanu ,Mihail Levente, Const.Doncea, Gaston Marin, Nicolae Celac,Gogu Rădulescu ş.a.
În numele zecilor de mii de victime ale acestei legi, vă „mulțumim”, Majestate!
