Constituția României din 1923, repusă în vigoare la 31 august 1944 prin Decret constituțional, prevedea la Art. 34. că „puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege și Reprezentațiunea națională. Reprezentațiunea națională se împarte în două Adunări: Senatul și Adunarea deputaților. Orice lege cere învoirea a cător trele ramuri ale puterii legiuitoare” iar la articolul 88 că „Regele sancționează și promulgă legile. El poate refuza sancțiunea sa.”
Conform DEX, a sancționa înseamnă „a aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți”.
Așadar nicio lege nu putea fi valabilă fără semnătura regelui. Ca o veritabilă slugă la ruși, și nu ca un monarh care-și iubea țara, în 15 august 1947, regele a „sancționat” (aprobat) Legea 284/1947 (click AICI) pentru cedarea către Banca Naţionala a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine de către toate persoanele fizice și juricice române. Legea prevedea pedepse cu închisoarea de până la 25 de ani pentru cei care nu se conformau și deși art. 15 din Constituție spunea că „nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor”, legea aprobată de „Mihai I, prin grația lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României” prevedea confiscarea averii. Prin această lege s-a urmărit pauperizarea posesorilor de capital şi economii -industriaşi, comercianţi ,funcţionari , ofiţeri superiori, pensionari , ţărani înstăriţi, ş.a. iar Mihai a făcut totul posibil prin semnătura sa criminală.
Cu siguranță regele nu s-a supus legii și nu și-a cedat valuta și bijuteriile.
În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Așadar Mihai plecase din România și nu mai intenționa să se reîntoarcă. Evident că nimeni nu știe cu ce a plecat Mihai atunci pentru că nimeni nu l-a controlat dar site-ul http://famousdiamonds.tripod.com/queenmarieofromaniasapphire.html vorbește despre celebrul safir al Reginei Maria vândut de Regele Mihai în 1947 când acesta părăsise România și a fost cumpărat de Harry Winston, un bijutier din New York, ultima poză a colierului cu diamante în care era încastrat safirul a fost făcută la nunta lui Mihai cu Anna în 1948 iar colierul era fără safir. Așa că regele cel mai probabil și-a scos atunci averea din țară și nu la plecarea de după abdicare.
În 2003, safirul a fost cumpărat la o licitație de către un client anonim, contra sumei de 1,5 milioane de dolari. Înainte de licitație, s-a stabilit ca safirul provenea din Sri Lanka, acolo unde se spune ca se gasesc cele mai frumoase diamante din lume. În anul 1921, regele Ferdinand l-a cumparat direct de la Cartier, contra sumei de 1.375.000 de franci, plătiți în patru rate, până în anul 1924. A fost o investiție imensă pentru o bijuterie la acea vreme, fiind de altfel și cel mai mare safir din lume, de 479 de carate.
Din relatările cercetătoarei CNSAS, Oana Demetriade, la plecarea regelui din țară, trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție doar asupra suitei sale, „10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Totul s-a confiscat. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat”.
Așadar, în mod surprinzător, aceștia au fost iertați de pedeapsa pușcăriei, spre deosebire de ceilalți abandonați de rege în țară care în anii următori, bănuiţi de a nu se fi supus legii , erau arestaţi, torturaţi – pentru a declara locul unde ascunseseră banii, aurul sau valuta și condamnaţi la ani mulţi de închisoare.
Cercetătorul Ioan Roșca a spicuit din presa vremii pe site-ul procesulcomunismului.com, articolele despre vânătoarea de „speculanţi ” şi „sabotori” :
– La un miting organizat de comunişti în Piaţa Naţiunii , Gheorghe Apostol cerea sindicaliştilor < să lovească fără cruţare în hienele speculei care, lansând zvonuri , dosind mărfurile , nedeclarând aurul şi devizele jefuite din munca voastră , vor încerca să clatine noua monedă> ( România liberă, 15 aug.’47 )
-Silviu Brucan -specialistul în toate:<PNŢ, partidul speculanţilor a complotat contra stabilizării >; PNŢşi PNL au încercat săfrâneze aplicarea propunerilor PCR din 14 iunie , de aceea <trebuie să răspundă[…] pentru tot răul pe care l-au făcut ţării” ( Scînteia , 18 aug.’47 )
– <Predaţi autorităţilor de către cetăţeni ,primii 117 speculanţi de alimente şi lei vechi au fost internaţi în lagăr. Ca şi în întreaga ţară , cetăţenii Capitalei au făcut ca speculanţii să simtă mânia poporului .Cu placarde şi cântare la gât , bandiţii speculei au fost duşi la Prefectura Poliţiei .În drum spre lagărul de la Băneasa ,cinci arestaţi au încercat să evadeze […]trei dintre ei au fost împuşcaţi . (Scînteia , 20 august )
– Speculanţii duşi în lagărul de la Băneasa ( comandant cpt.Tomovici ) primesc <câte 100 gr.mămăligă şi o cană de apă ,la prânz şi seara >,declară medicul lagărului, Hladiuc Trifan.( Scînteia, 21 aug.’47 )
– Instituţiile publice , regiile autonome, sunt somate să predea la BNR: aurul , valutele cecurile,ordinele de plată , disponibilul de valută ( Scânteia , 23 august ,’47 )
– BNR a organizat întreceri ptr urmărirea şi arestarea traficanţilorde aur și devize.
<Denunţătorii şi constatatorii vor primi anticipat pînă la 80 % din valoarea primei cuvenite ce se va calcula în raport cu valoarea
devizelor confiscate , iar recompense însemnate pentru încurajare .> (Scînteia, 27 august )
A rezultat un mare val de arestări printre industria şi, negustori, comercianţi , ţărani înstăriţi , care au fost supuşi unor anchete dure pentru a declara locul deţinerii de valută şi aur, din ţară şi străinătate.
– Pentru „sabotorii stabilizării”, se organizează „instanţe de sabotaj „, care judecă şi condamnă în regim de urgenţă. Pe 30 august , 6 sabotori ai stabilizării sunt condamnaţi la 8 ,respectiv 5 ani de închisoare ; avocatul apărării din Bacău, este plimbat (de un grup de muncitori ) pe străzile oraşului cu o placardă de gât pe care scria:<Eu apăr pe sabotori>( Scînteia , 30 aug.’47 )
– Proprietarul magazinului din str.Halelor , Stelian Petrescu , este trimis în judecată pentru „crima de sabotaj”. Oficiosul PCR este indignat că este judecat în libertate, şi nu este arestat : <Trebuie să se termine o dată pentru totdeauna cu astfel de „interpretări”. Legea trebuie aplicată în aşa fel ca ea să-şi îndeplinească adevăratul rol de apărare a intereselor maselor muncitoare. > ( Scînteia, 31 aug.’47 )
Legea fusese pregătită la Ministerul Economiei Naţionale – departamentul lui Gheorghiu -Dej – de către „experţi sovietici ” ( conducător , prof. E.Varga ).Ministrul de Finanţe – liberalul tătărăscan Al.Alexadrini -nu a fost ţinut la curent cu toate măsurile preconizate .
-Pe 23 august au fost decoraţi cu înalte ordine şi medalii membrii Comisiei interministeriale de reformă şi stabilizare monetară – Gheorghiu -Dej,Ion Gh.Maurer,Traian Săvulescu, Tudor Ionescu, Miron Constantinescu, Aurel Vijoli, Simion Zeiger . Pentru contribuţia la reformă au mai fost decoraţi Alex.Bârlădeanu ,Mihail Levente, Const.Doncea, Gaston Marin, Nicolae Celac,Gogu Rădulescu ş.a.
În numele zecilor de mii de victime ale acestei legi, vă „mulțumim”, Majestate!
Buna ziua,
Este dificil sa judeci astazi in actualele circumstante ceea ce au facut conducatorii tarii in perioada respectiva in care realitatea istorica era ca eram sub cizma ruseasca si la buna dispozitie sau indispozitie a lui Iosif Visarionovici Stalin. Suna cinic dar asta era realitatea istorica in care Winston Churchill in numele verisoarei – Coroana Marii Britanii ne facusera cadou URSS si nu mai interesa pe nimeni din asa numita democratie occidentala ce masuri anti-democratice erau impuse Romaniei de comisarii sovietici, asta este real politik.
https://www.napocanews.ro/2015/12/regele-mihai-i-a-abdicat-in-schimbul-tablourilor-si-banilor-de-ce-s-au-simtit-romanii-tradati-pe-30-decembrie-1947-2.html Regele Mihai I a fost acuzat că a vândut tablourile Colecţiei Regale, pe care şi le-a înşusit cu acordul comuniştilor pentru plecarea amiabilă din ţară. Scriitorii Mihai Pelin si Petru Romoşan au scos la iveală un fapt senzational, necunoscut, care amestecă numele Regelui Mihai în dispariţia a 42 de tablouri din Colectia Coroanei Regale. Este vorba despre picturi care valoreaza in prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artisti celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravagio. Conform scriitorului Mihai Pelin, care citează documente din arhivele Securitatii, tablourile au fost scoase din tara de Regele Mihai, in portbagajul masinii personale cu care se deplasa in Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se intimpla in noiembrie 1947, cu o luna inainte de abdicare. Trei dintre cele 42 de pânze au fost identificate de scriitorul Petru Romosan in colectii private din Franta, SUA si Italia, desi, potrivit legii, tablourile care apartin patrimoniului public nu pot fi instrainate. Atit pe vremea lui Ceausescu, cât si imediat după revoluţie, guvernul roman a incercat zadarnic sa dea de urma acestor valori publice si sa le recupereze. Procesul intentat, la Geneva, de guvernul Petre Roman fostului suveran a fost abandonat din motive necunoscute. În 1997, ziarul francez “Le Monde” a scris pe prima pagina un articol despre cel mai mare comerciant de obiecte de arta din lume, Alec Wildenstein, care era acuzat ca a cumparat ilegal, de la Regele Mihai tablouri apartinind statului roman, pe care apoi le-a vândut pe bani grei. Trei tablouri extrem de valoroase din Colectia Coroanei Romane, incluse în patrimoniul national, dar dispărute după 1947, au fost identificate de scriitorul Petru Romoşan în Franţa, SUA si Italia. Doua dintre cele trei pânze – “Sfintul Sebastian” si “Portretul lui Giacomo Bosio” – sint opere ale celebrului pictor El Greco. Prima figureaza intr-o colectie privata din Franta, iar cea de-a doua la Kimbell Art Museum, in Fort Worth, Statele Unite ale Americii. Al treilea tablou, intitulat “Concerto” si pictat de artistul italian Tintoretto, se gaseste in Colectia Labadini din Milano. Colectia Coroanei Romane a fost constituita prin achizitii facute din bani publici de guvernul Bratianu, la sfirsitul secolului al XIX-lea. Acest lucru a fost recunoscut şi de primul rege al României, Carol I, care a precizat în testamentul sau ca valorile instimabile din aceasta colectie de arta sunt ale poporului român şi nu vor fi înstrăinate niciodată.
Pentru români data de 30 decembrie 1947 este o zi tristă şi nu neapărat pentru abdicarea Regelui Mihai I şi proclamarea Republicii Populare Române, ci datorită compromisului istoric şi a trocului financiar între monarhie şi comunişti. Un rege moare pe tron şi nu abdică la presiuni externe. La noi s-a preferat o înţelegere amiabilă la iniţiativa şi presiunea Moscovei ca Regele Mihai I să abdice aşa uşor, fără luptă, în schimbul unor bunuri materiale, a garantării securităţii anturajului regal şi a unui trai comod în exil. Românii s-au simţit trădaţi de două ori, atât de regele Mihai I, care reprezenta monarhia cu atâtea lucruri bune de-a lungul istoriei, pentru că a abdicat, şi de către comunişti ce au instaurat o republică populară străină de spiritul democratic românesc. În timp ce trenul regal părăsea România, încărcat de bunuri de patrimoniu, spre libertate, alte trenuri plecau încărcate din gări cu zeci de mii te tineri şi intelectuali români, elita naţională, spre drumul fără de întoarcere al gulagului. Victimele nu aveau privilegiul să negocieze cu comuniştii, ci numai să moară prin înfometare şi muncă în puşcării. Pe 30 decembrie 1947 Regele Mihai I părăsea fără luptă România lăsând milioanele de români fără nicio speranţă în ghearele comunismului. Numai în munţi nişte tineri patrioţi cu arma în mână au înţeles că ţară nu se poate preda comuniştilor fără luptă şi sânge.