Un mecanism simplu, prin care organismul complex care este societatea combate suferinta provocata de saracie, este plimbarea. Am cunoscut oameni care, cand venea ora mesei, pentru ca nu avusesera bani destui sa-si cumpere o paine, plecau la plimbare. Se intorceau suficient de tarziu si de osteniti ca sa nu le mai pese ca se culca nemancati. Cei mai multi plimbareti se numara printre adolescenti si pensionari. Nici unii, nici altii nu sunt suficient de solizi financiar pentru un alt divertisment. Pana una alta, plimbarea este gratuita. Oamenii muncii, fiindca nici pe ei nu-i da banul afara, ies pe balcon. Intr-o zi vom intalni milioane de oameni curgand de-a lungul bulevardului. Vom remarca linistea mormantala, seninatatea chipurilor si vom intelege ca sunt oameni care, neavand de lucru si nici unde se duce, se plimba. -Sunt oamenii de pe strada-, prezenti in sondaje si strategii. -Omul de pe strada- s-a obisnuit cu sintagma, ca si cand ar fi o haina de lucru, un halat, o salopeta. Politicianul ori analistul, cand se refera la insul obisnuit, il numesc -omul de pe strada-. Dar unii dintre cei despre care vorbesc specialistii au si ei o casa a lor. Atunci, de ce oare sondajele folosesc drept subiecti -omul de pe strada- si nu -omul din casa-? Se prevede oare ca in curand vom ajunge cu totii pe strada?
Saracii nu cauta definitii ale saraciei. Definitii ale saraciei incearca sa dea mai ales oamenii cu un statut social si un standard de viata cel putin multumitoare. Oamenii bogati se hazardeaza si ei, deseori, la cate o definitie timida. Problema cu dansii este ca, neexersand-o suficient, confunda saracia veritabila cu tot felul de lucruri care le trec lor prin cap. Asa se face ca, uneori, la capatul unor bune intentii, sustinute insa de o teorie doldora de erori, filantropii calca in strachinile relatiilor sociale. Un miliardar impresionat neplacut de calitatea slaba a garderobei unui sarac i-a daruit o superba colectie de ace pentru cravata. Respectivul nu poseda nici o cravata, dar in orice garderoba pornesti de la ceva.
Saracul este, asa cum scrie prin studii, persoana lipsita o perioada indelungata de resursele necesare traiului. Asta-i: cand ai o nelamurire, deschizi un studiu si te lamuresti. Milioane de saraci ar trebui poate sa-si procure aceste studii si sa le invete pe de rost. In loc de asta, ei ce fac? Ne-o spun tot studiile: se lasa cuprinsi de apatie, asteptand ca altcineva (guvern, investitori, fundatii, oameni de stiinta) sa le rezolve problemele. Autorii de studii nu-i infiereaza pe saraci. Ii trateaza ca pe o specie ciudata, fata de care nu stii cum sa te comporti: s-o studiezi sau sa te feresti de dansa? O alta dificultate a inalturilor societatii in perceperea saraciei este aceea ca oamenii nu sunt la fel de saraci. Unul vine cu o saracie, altul o lustruieste pe-a dansului… Totusi, autorii de studii sunt de acord, in general, ca viata de sarac prezinta unele dezavantaje.
O intrebare frecventa si chiar obsedanta in dezbaterile (de obicei asociate unor mese copioase) desfasurate de oameni cu o oarecare dare de mana este: -Are lumea bani?-. Toti cei adunati in jurul respectivelor mese sunt de acord ca are. Lumea tine banii la ciorap si se vaita ca n-are. Altfel, cum s-ar explica scaderea economiilor in sistemul bancar? Sau, de exemplu, sunt foarte multe masini straine pe strada. Inainte erau numai Dacii, si alea ale cui isi permitea. Acum sunt o multime de masini straine. De unde, daca n-are lumea bani? Sau: la casele de schimb vin multi oameni imbracati saracacios si cam trasi la fata. Ei schimba sute de milioane de lei, pe care le scot, cu mainile tremurand, de prin buzunare sau pungi de plastic, pe valuta. De unde, daca se vaita ca n-au bani? De la aceste concluzii nu mai e decat un pas pana la axioma: -N-a murit nimeni de foame in Romania-.
Nu exista oameni mai dezordonati decat bogatii pe care am cinstea de a-i cunoaste. La ei gasesti tot ce vrei, in cantitati uriase, carora bogatii insisi le-au pierdut evidenta. Daca vrei sa pui mana pe unul cu adevarat ordonat, trebuie sa te repezi intr-un grup de saraci. Poti fi sigur ca ei au pus o ordine perfecta in cele doua lucruri pe care le au, oricare ar fi acelea.
