Asa-numitele gauri negre ale universului, invizibile cu mijloacele astronomice actuale, pot fi detectate prin studierea emisiei de radiatii X a acestora. Acestea pot traversa gazele extrem de fierbinti si praful cosmic care le inconjoara. O astfel de gaura neagra supermasiva, despre a carei existenta nu s-au stiut prea multe, situata in Galaxia Circinus (in imagine), a atras atentia astronomilor printr-un fenomen ciudat. Aceasta emite radiatii X, a caror intensitate variaza dupa un ciclu regulat. Nivelul maxim al emisiei apare exact la 71 de ore si 30 de minute. Descoperirea apartine astronomilor de la Chandra X-ray Observatory, la care lucreaza si experti ai Universitatii de Stat din Pensylvania. Din analiza fluxului de radiatii X, acestia au emis ipoteza ca gaura neagra din Galaxia Circinus este de 50 de ori mai masiva decat Soarele. Toeria lor urmeaza sa fie confirmata si de cercetari ulterioare, Circinus aflandu-se la distanta de 13 milioane de ani-lumina fata de Terra. Cu 25 de ani in urma, Circinus era inca o galaxie de a carei existenta astronomii de pe Pamant nici nu stiau. Faptul ca nu fusese detectata, desi este o galaxie, se datoreaza faptului ca aceasta fusese obturata de praful cosmic al Caii Lactee, galaxia in care evolueaza si sistemul nostru solar. Observatiile efectuate asupra gaurii negre din galaxia Circinus au evidentiat si faptul ca sursa de radiatii X este inconjurata de doua campuri de gaze diferite. Unul dintre acestea este fierbinte, fiind incins de radiatiile emanate de gaura neagra si contine argon, calciu, fier, neon, siliciu si sulf. Celalalt camp este mult mai rece si contine mai ales fier. Faptul ca astronomii au descoperit ca este vorba de o gaura neagra supermasiva, admite si faptul – in baza unor reguli deja descoperite ale universului – ca aceasta trebuie sa se afle undeva, aprope de centrul galaxiei Circinus. Gaurile negre stelare sunt mult mai mici si rezulta din colapsul unei singure mase stelare. In rest, gaura neagra supermasiva are aceleasi caracteristici cu cele ale gaurilor negre stelare, sustin cercetatorii de la Universitatea Pensylvania. Este vorba tot de un obiect celest, atat de dens, incat nici lumina nu poate ocoli uriasa sa forta gravitationala. Aceasta forta de atractie absoarbe cu o viteza foarte mare, spre centru gaurii negre, praf cosmic si gaze. Viteza cu care se deplaseaza masele de materie este si cauza supraancalzirii lor, pana la temperaturi in urma carora rezulta emisia de radiatii X. Acest fenomen este cel care demasca existenta gaurilor negre si permite, in ultima instanta, detectarea lor de catre observatoarele astronomic specializate.
