Miscarile de trupe din ultima vreme de pe frontul industriei constructoare de autovehicule dovedesc clar intentia gigantilor acestei branse de a cuceri cat mai repede pietele, considerate acum foarte atractive, din zona centrala si estica a Europei. Desi la inceputul anilor *90 aceasta parte a continentului era privita doar ca o piata de desfacere in ascensiune, evolutia ostilitatilor a ajuns mai recent in faza constructiei de baze de productie cat mai puternice si mai bine pozitionate. Stimulati de semnalele din ce in ce mai clare ca intreaga zona se indreapta catre o economie de piata stabila si constienti de potentialul extrem de mare al pietei, unul dupa altul, producatorii consacrati de autovehicule fac investitii masive in aceasta parte a Europei.
Unul dintre cei mai agresivi combatanti din ultima vreme este firma franceza PSA Peugeot-Citroen, care si-a anuntat cu putin timp in urma intentia de a construi un centru de productie pentru masinile sale bazate pe -Platforma 1- (Citroen C3, Peugeot 107) intr-o locatie care va fi dezvaluita la inceputul anului viitor. Intentia celor de la PSA este ca, in maximum trei ani, cu o investitie de aproximativ 700 milioane de euro, sa produca peste 300.000 de automobile pe an, destinate pietei din Europa Centrala si de Est. Un prim pas in dezvoltarea capacitatilor de productie din zona a fost facut o data cu semnarea acordului dintre PSA si Toyota si pornirea lucrarilor la o fabrica pentru masini de capacitate redusa in Cehia. Dupa toate probabilitatile, locatia celeilalte uzine PSA va fi aleasa intre Ungaria, Polonia si Slovacia, in timp ce Bulgaria, Romania si Polonia sunt considerate fie prea putin competitive, fie prea aproape de concurenta pentru a fi luate in consideratie. Decizia francezilor dovedeste atractia tot mai mare exercitata de pietele in dezvoltare si de mana de lucru ieftina in fata unor constructori avizi de noi clienti.
Planul Uniunii Europene de a-si adauga inca 10 membri in 2004 creeaza premisele unei dezvoltari rapide a zonei estice pe fondul ajutoarelor tot mai mari primite de la Bruxelles. -Largirea UE va accelera cu siguranta miscarea catre est a marilor producatori de masini-, considera Alfredo Filippone, purtatorul de cuvant al Asociatiei Producatorilor de Automobile din Europa (ACEA). Conform oficialului ACEA, un plus de atractivitate pentru marii producatori este recenta asociere la acest for a Slovaciei, Ungariei si Cehiei, urmand ca in 2003 sa li se alature si alte tari, in tratative fiind deja Polonia, Slovenia si tarile baltice. Se remarca inca o data absenta Romaniei din grupul tarilor care doresc afilierea la una dintre cele mai importante asociatii la nivel mondial, lucru care implica o credibilitate redusa a tarii noastre in ochii gigantilor auto.
O alta confirmare a dezvoltarii tot mai vizibile a industriei de profil din estul europei vine de la Asociatia Furnizorilor de Subansamble Auto (CLEPA), care declara, prin vocea lui David Andrews, ca -miscarea catre est a inceput ca o scanteie, dar devine tot mai evident ca se transforma intr-un rau involburat-. Cel mai bun exemplu este dat de producatorii de subansamble din peninsula scandinava, care si-au mutat o mare parte din productie in statele baltice, iar japonezii sunt tot mai interesati de Europa Centrala.
Ingrijorare in Europa Occidentala
Investitiile masive realizate de concernele producatoare de autovehicule in Europa Centrala si de Est, benefice pentru tarile din aceasta zona, devin nelinistitoare pentru statele din Occident. Guvernele, dar mai ales sindicatele, sunt speriate de spectrul somajului si de invazia unor produse cu preturi scazute din afara UE. -Nu cred ca producatorii auto vor mai investi multi bani in capacitatile de productie din Europa Occidentala, ei simt ca au suficienta forta acolo pentru a satisface cerintele politico-economice-, a declarat David Andrews, multi analisti fiind de acord cu aceasta pozitie, tulburand si mai mult apele. Importurile UE din statele estice au atins, in 2001, 17,4 milioane de euro, triplu fata de 1997, iar viitorul se anunta sumbru pentru facilitatile din Uniune.
O presiune tot mai mare este exercitata de guvernele si sindicatele din tarile occidentale asupra producatorilor de automobile si subansamble. Acestia sunt speriati de reactia opiniei publice, dar nu pot neglija oportunitatea oferita de mana de lucru ieftina si de pregatirea, uneori superioara, a muncitorilor din estul Europei. Exemplul recent oferit de Fiat, prins intr-o adevarata furtuna politica din cauza deciziei de a-si muta capacitatile de productie din est, nu este deloc incurajator, ceilalti producatori fiind nevoiti sa-si ia mai multe masuri de precautie inainte de a face un asemenea pas. -Nu se pune problema mutarii intregii activitati in est-, a declarat Mark Ferrant de la PSA. -Muncitorii din Spania si Marea Britanie si-au exprimat unele temeri, dar ii sfatuim sa nu-si faca probleme.- Chiar si asa, ascunsi dupa vorbe, francezii au decis sa nu mai investeasca prea mult in modernizarea fabricilor vechi, alegand varianta constructiei de noi centre de productie sub deviza -trebuie sa fim acolo unde cererea depaseste oferta-.
O explicatie asemanatoare a gasit si Volkswagen in momentul in care a decis mutarea unei parti din activitatile legate de constructia modelului Ibiza al subsidiarei Seat in Slovacia. Un alt argument adus de germani in sprijinul acestei decizii este flexibilitatea sindicatelor, care in est sunt mai putin puternice si, deci, mai usor de stapanit.
Daca producatorii de vehicule au gasit cu cale sa-si ascunda oarecum intentiile, fabricantii de subansamble, aflati mai putin in atentia publicului, sunt mai indrazneti. Primii in -cucerirea estului- au fost germanii. Evitand publicitatea excesiva si investind masiv, ei au reusit sa se impuna deja pe pietele din tarile in care isi desfasoara activitatea. De exemplu, Manfred Wennemer, de la Continental, a declarat recent ca firma isi sa va muta tot mai mult din activitate in tari ca Romania, Cehia sau Rusia. Multi altii le-au calcat pe urme. Francezii de la Faurencia au dezvoltat nu mai putin de cinci unitati in Cehia si alte doua in Polonia, avand in plan o a treia.
Romania este, inca, o necunoscuta
Exceptand Bulgaria, inexistenta in lumea producatorilor de autovehicule, Romania este de departe tinta cea mai putin cautata de investitorii din lumea auto. In afara francezilor de la Renault si a catorva producatori de subansamble cu intentii indoielnice, tara noastra pare a deveni un invins fara drept de apel in lupta pentru atragerea investitorilor. Climatul impropriu dezvoltarii unor afaceri profitabile, infrastructura subreda si talentul specific romanilor de a da -cu bata-n balta- a creat o imagine extrem de nefasta unei viitoare dezvoltari sanatoase. Majoritatea producatorilor se tem de sistemul legal instabil, drepturile de proprietate dubioase si, mai ales, de coruptia din sistemul administrativ. Nici putinii investitori care au avut curajul de a se lansa in investitii in Romania nu fac o reclama favorabila, ei temandu-se in continuare de pierderea investitiilor. Pentru a nu ramane numai o -cenusareasa- a estului si pentru a nu pierde si ultimul tren in atragerea de investitii, trebuie modificata radical, in primul rand, mentalitatea oamenilor, -de la vladica la opinca-, altfel riscul de a deveni numai o piata de desfacere pentru produsele din tarile vecine se va transforma intr-o certitudine imposibil de depasit.
