Oglinda vie a istoriei si a gustului artistic religios autohton se regaseste si in atmosfera isihastra a manastirilor din Bucuresti si imprejurimile sale. Astfel, ansamblul monahal -Radu Voda-, construit initial in anii 1508 si 1509, este atribuit lui Mihnea Voda cel Rau. Ctitoria manastirea de zid a fost ridicata de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea Voda (1568-1577) si de sotia sa, Ecaterina. Cu o existenta zbuciumata de diverse evenimente istorice, transformata de geamie si apoi aruncata in aer de Sinan Pasa, manastirea este refacuta din temelii, intre anii 1613 si 1624, in timpul domniei lui Radu Voda, care o inchina Manastirii Iviron de la Sfantul Munte Athos. In scurt timp, noul asezamant, purtand denumirea de -Radu Voda-, devine un important centru monahicesc al Bucurestiului. Restaurata substantial in repetate randuri, biserica actuala este expresia interventiilor primite de-a lungul timpului. Aici se afla mormantul domnitorului Radu Voda si cripta Patriarhului Justinian Marina.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
