De fel dintr-un sat trac, Epivata, astăzi Selim Pașa, aflat în zona Constantinopole, Parascheva a trăit pe la prima jumătate a sec. XI, provenind dintr-o familie înstărită. Parascheva mai avea un frate, care avea să devină Sf. Eftimie, Izvorâtorul de mir. Legenda spune că la vârsta de zece ani, mergând la Biserică împreună cu mama ei, Cuvioasa a simțit chemarea de a-L urma pe Hristos. Ieșind din Biserică și-a dăruit hainele ei frumoase unui sărac, înfruntând mustrările celor din jur și asta nu odată. Ajunsă la maturitate Parascheva (Vineri în limba greacă) nu a stat pe gânduri, și-a împărțit averea săracilor și l-a urmat fără șovăire pe Hristos, pornind spre Constantinopol, unde a frecventat bisericile, s-a rugat îndelung, după care a plecat spre Calcedon, iar de aici spre Iraclia din Pont. Când a împlinit 27 de ani, s-a făcut așa că un înger al Domnului i-a spus să se întoarcă în satul de unde plecase, „că acolo se cuvine să-ți dai trupul pământului“. A făcut cale întoarsă spre locurile natale, trecându-și zilele pe lângă Biserica din satul Calicratia, de unde a plecat în liniște și pace spre Domnul. Lumea a uitat-o dar Cuvioasa Parascheva s-a arătat unor bărbați sfințiți rugând-i să ducă de la ea cât mai departe trupul plin de mireasma cea grea a păcatelor. Au făcut întocmai și când au deschis mormântul Sfintei, au găsit trupul întreg neputrezit din care izvora un miros de mir binefăcător. Moaștele i-au fost așezate la Biserica din Epivata.
Din Epivata, moaștele au fost strămutate în 1223 la Târnovo, iar de acolo la Vidin pe la 1500, apoi – cum povestesc Eftimie și Rafail ca și Melitie al Atenei și Dositei, patriarhul Ierusalimului – la Belgrad și, apoi, la Constantinopol. Tot de la ei aflăm cum Partenie bătrânul, patriarhul Constantinopolului, a dăruit domnitorului Vasile Lupu moaștele Sf. Parascheva pentru banii pe care acesta i-a dat să plătească datoriile Patriarhiei.
În ziua de 14 octombrie 1641 moaștele Sf. Cuvioase Parascheva, aduse din Constantinopol, erau așezate cu mare cinste de domnitorul Vasile Lupu în Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași, ctitoria sa. Dimitrie Cantemir descria procedura: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaște din biserica patriarhească a Constantinopolului și le-a câștigat acestora pentru cele înalte și multe binefaceri și slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta Otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi a Bisericii Trei Ierarhi.“ Cum la turci era interzis a strămuta un mort pe o distanță mai mare de trei mile, Vasile Lupu a cumpărat acest drept de la sultanul în funcție, fiul lui Kosem.
Kosem, al cărei nume de fată era Anastasia s-a născut în jurul anului 1590, în Grecia ca fiică a unui preot ortodox din insula Tinos. A fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul otoman al Bosniei și a fost oferită, ca dar, de acesta, la vârsta de cincisprezece ani, curții otomane, devenind soția prințului Ahmed I. Fata a fost islamizată, numele ei fiindu-i schimbat, potrivit documentelor lui Pietro della Valle, în Kosem („pleșuv”), pentru că avea „pielea moale și fără păr”.
Născută ortodoxă, nu e exclus ca aprobarea plecării importantelor moaște din Istanbul să fie mâna influentei sultane Kosem care îl manevra pe Murad al IV-lea, încă de la vârsta de 11 ani când urcase pe tron.
Citește și Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem, rude cu Doamna Chiajna, nepoata lui Ștefan cel Mare
