Lista neagra a tarilor in care spalarea banilor murdari este o -industrie- infloritoare, intocmita de Forta Operationala de Actiune Financiara (FATF), s-a marit, zilele trecute, cu ocazia intrunirii membrilor organismului la Paris. Egiptul, Guatemala, Ungaria, Indonezia, Myanmar si Nigeria au fost adaugate la aceasta lista, in timp ce Bahamas, Liechtenstein, Insulele Cayman si Panama au fost taiate de pe ea, pe motiv de buna purtare. Acest lucru marcheaza un triumf al FATF, care incearca sa eradicheze o problema de vaste proportii. Intre 500 miliarde de dolari si 1,5 trilioane pe an (echivalentul a 1,5-4,5% din Produsul Mondial Brut) generate din activitati ilegale sunt spalate prin sistemul bancar, potrivit estimarilor Fondului Monetar International. Pana de curand, guvernele au vorbit in termeni duri despre aceasta problema, dar nu au intreprins prea multe actiuni in sensul rezolvarii ei. Intr-adevar, la infiintarea sa, in 1989, FATF a fost conceputa de grupul G7 al tarilor bogate ca o organizatie de ajutor si de cooperare. Aceasta urma sa convinga guvernele sa combata spalarea banilor si sa le ofere asistenta tehnica pentru a o face. Apoi, cu un an in urma, acest organism si-a pierdut rabdarea si a pus 15 tari pe -lista neagra-. Cu doua saptamani in urma, ca forma de automultumire in legatura cu impactul acestei liste, Forta Operationala a facut o evaluare, pentru a hotari pe cine sa adauge la lista sau pe cine sa taie de pe ea. Tarilor in care spalarea banilor ramane o grava problema risca sa li se aplice unele -masuri de contracarare-. In cel mai rau caz, aceasta ar presupune interzicerea tranzactiilor dintre bancile din cele 29 de tari membre ale FATF cu banci localizate in aceste -state-infractoare-. O astfel de abordare dura a FATF a avut un impact rapid, mai ales asupra parlamentarilor statelor vizate de -lista neagra-. Frica de a fi scosi din sistemul financiar mondial a determinat majoritatea celor 15 guverne sa initieze unele proiecte de lege in ceea ce priveste combaterea spalarii banilor murdari. In numai sapte luni, Bahamas a adoptat 11 prevederi legale. Liechtenstein a infiintat chiar si un institut, in care angajati ai KPMG, o importanta firma de contabilitate, educa oamenii de afaceri in ceea ce priveste lupta impotriva spalarii de bani. Daca, inainte de amenintarea contramasurilor FATF, cea mai importanta banca a Liechtensteinului, LGT Bank, fusese calificata negativ de catre Standard & Poor*s, in prezent, agentia i-a alocat un coeficient pozitiv pentru evolutia rapida in acest domeniu. Mai putin fericita, Rusia, principalul inamic al FATF, abia se -taraste- pe drumul eradicarii industriei de spalare a banilor. Duma mai are inca de aprobat o lege in ceea ce priveste aceasta chestiune. Filipine nici nu au intocmit inca o asemenea lege, desi banca centrala a emis un nou set de indicatii pentru uzul intern al bancilor. O singura tara dintre cele numite de FATF nu a intreprins absolut nimic in aceasta directie: Nauru, din Pacificul de Sud. Este usor de presupus ca a ajuns pana acum paradisul rusilor si al contabililor. In prezent, Nauru, Rusia si Filipine risca sa li se aplice -contramasurile- in trei luni de zile. Dar, chiar si acolo unde legile au fost adoptate, nu este inca sigur ca spalarea banilor va fi eradicata, pentru ca legile trebuie sa fie aplicate si respectate. O astfel de lege prevede, de obicei, ca banca -sa-si cunoasca clientul-, sa fie sigura ca banii sai sunt obtinuti pe cai legale si sa raporteze imediat orice activitate suspecta. Acest lucru implica un efort mare, mai ales din cauza cresterii relatiilor in care bancile detin conturi in alte banci, pe care le-au pus la dispozitia clientilor. Astfel, este obligatoriu ca bancile sa-i cunoasca pe clientii clientilor lor. Prin denuntarea practicilor din cele 15 tari, multe dintre ele de mici dimensiuni si aflate in curs de dezvoltare, a atras, de asemenea, atentia asupra -tratamentului mai bland- pe care FATF il acorda propriilor membri. Unii nu indeplinesc toate criteriile continute in cele -40 de recomandari- ale Fortei Operationale, care traseaza masurile pe care organizatia considera ca tarile membre trebuie sa le aplice in ceea ce priveste spalarea de bani. Mexic, un membru recent al organizatiei, nu se supune in totalitate prevederilor a trei dintre aceste reguli, confirma raportul anual al FATF, iar Argentina este descrisa ca un -model de baza de tranzitie-. Aplicarea partiala este valabila si pentru state membre mai vechi. Dupa cum subliniaza si FATF, Brazilia nu a reusit sa faca dovada unor realizari in acest domeniu. Forta Operationala are unele indoieli si in ceea ce priveste Statele Unite, unde legile privind -cunoasterea clientului- au fost blocate anul trecut din cauza supralicitarii secretului bancar. Intrebarea principala pe care aceasta situatie o ridica se refera la scopul acestor eforturi impotriva spalarii banilor. Pana in prezent, tarile au fost libere sa defineasca ceea ce inteleg ele prin surse ilicite de obtinere a banilor. Acestea includ drogurile, activitatile racketilor si astfel de -crime- a caror definitie nu este tocmai concludenta. Unele state, precum Franta, considera evaziunea fiscala spalare de bani; altele, precum Elvetia, dimpotriva, nu o privesc ca pe o infractiune din aceasta categorie. In viitor, Forta Operationala va alcatui o definitie consistenta a spalarii de bani, unii membri solicitand includerea evaziunii fiscale in aceasta definitie. Pe de alta parte, daca FATF va continua lupta impotriva paradisurilor fiscale, risca sa piarda sprijinul pentru combaterea unor ilegalitati mai periculoase. -Suntem constienti ca daca ne concentram asupra evaziunii fiscale am putea submina eficienta sistemelor impotriva spalarii de bani-, admite Patrick Moulette, secretarul general al FATF. Ceea ce nu ar fi un pret care ar merita platit.
