Oamenii de stiinta cred ca stiu cum a luat nastere Universul, dar ceea ce se intampla la celalalt capat al spatiului – timpul continuu – a fost pana acum un mister adanc si intunecat.
Pentru cei care locuiesc in oras sau in apropierea unui oras, cerul noptii nu este o priveliste prea interesanta – doar cateva stele imprastiate intr-o atmosfera cetoasa, spalacita si poluata de lumina. Dimpotriva, in zonele rurale, in desert sau in muntii cei inalti, privelistea este cu mult mai diferita. Chiar si fara un telescop, poti sa vezi mii de stele sclipind cu reflexe de albastru, rosu si galben, poti sa vezi Calea Lactee formand o alee fantomatica de la un capat la celalalt al cerului. In ciuda privelistii magnifice pe care o ofera marea de stele, astronomii stiu ca ele sunt doar un prim val al cosmosului mai vast decat ne-am putea inchipui. Inarmati cu cele mai performante telescoape care au existat vreodata, exploratori ai timpului si spatiului au ajuns la concluzia ca aceasta Cale Lactee nu este altceva decat un urias vartej format din peste 100 miliarde de stele si ca zeci de miliarde de galaxii sunt cuprinse in acest univers; cel mai incredibil lucru este faptul ca aceste galaxii au inceput sa se indeparteze una de alta cu repeziciune dupa marele cataclism cunoscut sub numele de Big Bang. Evenimentul – nasterea efectiva a timpului si a spatiului cu 15 miliarde de ani in urma – a fost inteles, cel putin in linii mari, abia in anii *60. Dar, in mai putin de o treime de secol, cele mai stralucite minti din domeniul astronomiei nu au reusit sa rezolve misterul a ceea ce se intampla la celalalt capat al timpului. Vor continua galaxiile sa se indeparteze una de alta, stralucirea lor scazand treptat pana cand cosmosul va deveni rece si intunecat? Sau expansiunea va ajunge la o limita, isi va inversa procesele si va determina 10 triliarde de miliarde de stele sa se ciocneasca in final, rezultand apocaliptica, Marea Catastrofa, imaginea oglinda a nasterii explozive a Universului? In ciuda deceniilor de observare, astronomii nu au fost in stare sa decida. Totusi, o serie de descoperiri remarcabile anuntate intr-o succesiune rapida, incepand cu aceasta primavara, au reusit sa stabileasca un lucru pentru totdeauna. Particularitatile acestor descoperiri au pus in lumina mistere si mai ascunse ale cosmosului, aducand un sprijin puternic ideilor radicale considerate candva speculative, in cel mai bun caz.
De la forta antigravitationala a lui Einstein la energia si materia neagra
O implicatie bizara este faptul ca Universul este conferit cu un fel de -forta antigravitationala-, un concept propus la inceput de catre Einstein, care l-a abandonat in cele din urma, considerandu-l o mare necunoscuta a vietii lui. Aceasta forta, care a fost numita ulterior -energia neagra-, nu implica numai mentinerea expansiunii si departarea rapida a galaxiilor. Pe langa faptul ca energia neagra elimina gravitatia, o substanta invizibila, cunoscuta de oamenii de stiinta ca -materia neagra-, pare sa opuna o contrapondere impotriva materiei obisnuite din care sunt formate stelele, planetele si oamenii. -Nu numai ca nu suntem in centrul Universului-, declara teoreticianul astrofizicii Joel Primack, de la Universitatea din California, Sanata Cruz. -Suntem facuti din aceeasi materie ca si Universul.- Ultimele descoperiri au ridicat mai multe intrebari decat au oferit un raspuns. De exemplu, doar pentru simplul fapt ca oamenii de stiinta stiu ca materia neagra este prezenta in Univers, nu inseamna ca ei inteleg ce este ea de fapt. Acelasi lucru e valabil si pentru energia neagra. Astronomii stiau inca din anii *20 ca galaxiile se indepartau una de cealalta. Dar teoreticienii au ajuns la implicatia-cheie mult mai tarziu: intregul cosmos trebuie sa fi fost mult mai mic si mai fierbinte. Cu aproximativ 300.000 de ani dupa Big Bang, intregul Univers vizibil era doar un nor de caldura si de gaz intens, nu cu mult mai mare decat Calea Lactee, avand o stralucire alb-fierbinte precum suprafata unei stele. Deoarece acest nimb cosmic nu avea unde sa dispara, trebuie ca inca mai este prezent acolo, atenuat sub forma unor microunde slabe. Aceasta descoperire apartinand lui Arno Penzias si Robert Wilson, castigatori, ulterior, ai Premiului Nobel, i-a convins pe oamenii de stiinta ca Universul s-a nascut dintr-un Big Bang initial cu 15 miliarde de ani in urma. Unii astronomi au atacat un alt aspect al problemei. In timp ce Universul se extinde, gravitatia combinata din toata materia care formeaza Universul tinde sa incetineasca expansiunea, la fel de mult cum forta gravitationala a Pamantului incearca sa traga inapoi o racheta in curs de inaltare. Daca forta de atragere este destul de puternica, expansiunea va inceta si se va produce un proces invers; in caz contrar, Universul va continua sa se largeasca. Un mod de a afla care va fi finalitatea acestui proces ar fi sa cantarim cosmosul – la care sa adaugam toate stelele si galaxiile, sa le calculam forta gravitationala si sa o comparam cu rata expansiunii Universului. Problema este ca nimeni nu a putut sa determine clar cata materie este cuprinsa in Univers. In ceea ce priveste stelele si galaxiile, calculul ar fi usor de facut, intrucat acestea sunt vizibile. Dar se stie inca in anii *30 ca mai exista ceva in afara astrelor stralucitoare si a gazelor pe care astronomii puteau sa le perceapa. Acel ceva ar putea fi existenta unei materii negre care leaga lucrurile, pastrandu-le impreuna, a carei prezenta nu poate fi perceputa in spatiu. Astfel ca astrofizicienii au incercat sa abordeze problema dintr-un alt unghi: sa hotarasca daca expansiunea se incetinea si daca da, cu cat. In urma cercetarilor, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca, dimpotriva, expansiunea Universului se accelera, sugerand faptul ca o forta antigravitationala puternica ii influenta viteza, fortand galaxiile sa se indeparteze chiar si atunci cand forta gravitationala incerca sa le apropie. Forta antigravitationala a fost prima data intalnita in Teoria relativitatii din 1916 a lui Albert Einstein. Conform acesteia, Universul se extinde sau se contracta. In nici un caz nu este static, dupa cum sustineau astronomii acelor timpuri, inarmati cu telescoape -primitive-. Dupa multe cercetari, acestia au ajuns la concluzia ca Universul este plat precum o foaie de hartie. Emisa prima data in 1980, Teoria inflatiei sustine ca intregul Univers vizibil s-a nascut dintr-o entitate cu mult mai mica decat un proton si a ajuns de marimea unui grapefruit, aproape instantaneu, cand avea abia 0000000000000000000000000000000000001 secunde. Aceasta expansiune a fost determinata de ceva asemanator energiei negre, dar cu mult mai puternica. Pe scurt, ceea ce numim Univers s-a nascut din nimic, in mai putin de o secunda.
Care va fi soarta Pamantului?
Conform concluziilor astrologilor, cele peste 100 miliarde de galaxii vor disparea una cate una. Peste zeci de miliarde de ani de acum incolo, Calea Lactee va ramane singura galaxie pe care o vom cunoaste (alte galaxii vecine precum Andromeda vor fuziona cu Calea Lactee). Pana atunci, Soarele se va micsora pana la marimea unui pitic alb, imprastiind putina lumina si chiar si mai putina caldura spre ceea ce va ramane din Pamant si va intra in procesul unei morti lente, care ar putea dura 100 de trilioane de ani – sau de 1.000 de ori mai mult decat vechimea actuala a cosmosului. Acelasi lucru se va intampla cu majoritatea astrilor ceresti. In cele din urma, cosmosul va fi format din gauri negre si relicve de stele si planete, iar Universul va fi rece si negru. Conform astrofizicianului Fred Adams de la Universitatea din Michigan, acesta nu este nici pe departe sfarsitul. El este de parere ca toata materia neagra se va prabusi in cele din urma in gauri negre, care apoi se vor dezintegra in particule care se vor uni pentru a forma -atomi- individuali mai mari decat marimea actuala a Universului. In cele din urma, si acestia vor disparea, lasand un mare vid infinit si fara forma. Si asta va fi tot – doar daca, bineinteles, nu va aparea un eveniment de neconceput, asemanator celui care a provocat si Big Bang-ul. Pana ce ultimul capitol al istoriei cosmice va fi scris – intr-un viitor pe care mintea omeneasca nici nu si-l poate imagina – umanitatea si probabil, chiar, biologia vor fi disparut de mult. Cu toate acestea, este de conceput ca va supravietui constiinta, probabil sub forma unei inteligente digitale decorporalizate. Daca acest lucru va fi posibil, atunci vor exista multi care sa constientizeze faptul ca Universul a devenit un loc vast inimaginabil, rece, intunecat si singuratic.
