Istoria acestui interviu este banala, dar in felul sau neobisnuita. De regula, subiectii acestei pagini sunt personalitati, oameni politici binecunoscuti, unii controversati, aflati mai tot timpul sub bataia reflectoarelor. Personajul principal de astazi face o exceptie: nu are notorietate. Pur si simplu, el a avut indrazneala sa ne sune lunea trecuta, dupa interviul cu liderii Uniunii pentru Reconstructia Romaniei si sa spuna -sunt un simplu membru al conducerii PNTCD, nu sunt de acord cu ce spun acesti domni si doamne, cu modul in care vor sa faca ei politica si cred ca va pot explica de ce intr-un mod interesant pentru cititorii dumneavoastra.- Curiozitatea ne-a facut sa acceptam. Ba mai mult, sa ne propunem a gazdui cateodata in aceasta pagina si politicieni din esalonul doi sau chiar de la baza unui partid, convinsi ca acestia vor aduce o cu totul alta perspectiva asupra politicii decat colegii lor care isi desfasoara activitatea -la centru-. Tanase Barde, fost deputat si ex-vicepresedinte al PNTCD, seful filialei taraniste din Constanta incearca sa demonstreze transant de ce solutia pentru renasterea Dreptei nu este aparitia unei structuri politici noi, condusa de oameni neimplicati pana acum in politica.
– Sa pornim de la realitatea obiectiva a unei crize profunde a Dreptei in Romania. In primul rand, este doar o criza de lideri si de credibilitate a acestora dupa o guvernare esuata dramatic in 2000 sau este o criza ceva mai profunda, de identitate? Care sunt resorturile ei?
– Criza Dreptei nu este de fapt numai a Dreptei, ea porneste de la o criza profunda a societatii romanesti. Din 1990 incoace, economia Romaniei s-a dezvoltat malign, nu s-a format o clasa, o patura de oameni care sa fi acumulat economic in mod cinstit, corect. Ei s-au dezvoltat cel mult intr-un sistem clientelar – si aici ii las deoparte pe cei care au furat de-au rupt, au incalcat legile -, dar chiar si cei care nu au probleme cu legea, acestia nu s-au dezvoltat pe baza unui cadru general economic normal. Dezvoltandu-se in acest sistem clientelar, ei sunt intotdeauna cu puterea, dependenti de ea. In mod normal, un partid politic reprezinta interesele unui grup social, nu a unei gasti. Ei bine, in Romania, ca sa existe o Dreapta puternica, trebuie sa existe o clasa sociala pe care Dreapta sa o reprezinta. Ea nu exista!
Mai mult decat atat, e un mare paradox: PSD, care se declara de stanga, este dominat – din *90 incoace, nu vorbesc numai de acum – de cei mai bogati oameni din Romania, iar PNTCD, care s-a declarat permanent de dreapta, are o structura, daca nu de oameni saraci, atunci in mod cert de oameni care nu reusesc sa se descurce in aceasta economie, nu reusesc sa faca avere. Deci, mai de stanga, desi mesajul nostru a fost, din *90, permanent de dreapta. Acest paradox porneste tocmai de la criza de care vorbeam.
– Totusi, in aceasta criza, sa-i spunem, de sistem, nici nu observam dupa decembrie 2000 vreo figura in stare sa reabiliteze valorile Dreptei.
– E adevarat, exista si o criza de personalitati. Dreapta in Romania, dupa 1990, a avut o serie de lideri care s-au erodat insa foarte, foarte puternic. In clipa de fata, din acest motiv, la care se adauga persistenta unor orgolii foarte puternice, este greu sa se coaguleze ceva care sa conteze.
– Dar de unde ar trebui sa apara un asemenea lider: tot din interiorul structurilor traditionale, partide politice sau asociatii civice, un tanar politician sau intelectual, o figura noua sau el trebuie cautat intr-o alta zona? Iata, a aparut o formatiune, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, care propune ceva nou: o structura de oameni cu pozitii la varful unor companii multinationale, manageri de succes care vin sa propuna modelul reusitei lor in viata. Altfel spus – politica sau economie, de unde credeti ca ar avea mai mult sanse sa se lanseze o personalitate autentica a Dreptei?
– Parerea mea este ca solutia trebuie cautata in interiorul partidelor existente si, sigur, pentru ca eu sunt membru PNTCD, eu spun ca solutia trebuie cautata in PNTCD. Asta nu inseamna insa ca trebuie cautata neaparat printre cei care sunt astazi membri PNTCD. Nu! Solutia poate veni din afara partidului, dar cu conditia ca acel om capabil sa coaguleze o forta de dreapta sa se inscrie in PNTCD.
– Nu credeti ca asta mai degraba sperie? De ce ar veni un asemenea om in PNTCD, un partid creditat cu numai 3%, unde ar trebui sa traga inca dupa ei ghiuleaua trecutei guvernari si nu ar incerca sa articuleze o structura noua? Ce i-ar mai putea oferi PNTCD astazi?
– Foarte multe. Un partid, ca sa aiba succes, are nevoie de trei lucruri: de bani, de oameni si de structuri. PNTCD are structuri, si s-a vazut. A rezistat, in acesti doi ani de opozitie extraparlamentara, unor presiuni fantastice si dupa aceasta perioada grea, din punct de vedere al structurilor, suntem aproape intacti. Este foarte greu sa creezi structuri de partid in Romania, iar PNTCD are acest foarte mare avantaj. Cu banii sta mai prost, cu resursele umane, nu. Eu sunt convins ca are un potential uman ridicat, oameni capabili sa realizeze aceasta coagulare a Dreptei. Sigur, ca sa se intample asta, trebuie sa existe vointa politica necesara, adica lasate orgoliile deoparte. Ceea ce-i foarte greu. Si mai trebuie ceva, asta aprope inclusiv de cei din URR: trebuie sa inteleaga ca nu se poate face politica din birou! Poti sa fii un supermanager, poti sa fii un om de supersucces in orice domeniu, ca sa reusesti in politica trebuie sa fii om politic, iar asta n-o poti face de la inaltimea turnului de fildes al multinationalelor, trebuie sa cobori printre oameni.
Dupa *90, Romania a oferit din acest punct de vedere doua exemple elocvente, Corneliu Coposu si Ion Iliescu. Fiecare a determinat in mod decisiv politica zonei pe care o reprezenta, fiecare dintre ei a avut un comportament de om politic de anvergura. Adica au stiu sa prevada evenimente, au vazut cu cativa pasi inainte, dar au si stiut sa stea de vorba cu oameni. Nu poti sa spui ca vrei sa faci politica, dar n-ai mesaj si pentru cei la de Dalga. Cand faci politica, trebuie sa fii capabil sa stai de vorba si cu acestia, sa-i convingi ca le poti reprezenta interesele cu adevarat. Asta-i motivul pentru care eu cred ca solutie exista, dar conditia este ca toti cei care doresc sa faca politica, oameni de succes in domeniile lor, sa se inscrie in PNTCD. Sigur, si eu sunt nemultumit de modul in care a evoluat partidul din *90 pana acum si am fost nemultumit intotdeauna, am vazut si criticat o gramada de lipsuri. Dar solutia nu este decat intrarea in structurile deja existente si modificarea a ceea ce trebuie modificat.
Eu sunt foarte sceptic ca cineva, oricat de multi bani ar avea, mai poate crea structuri solide de partid. Eu cred ca vremea unor asemenea constructii a trecut.
– Dar nu credeti ca toti acesti oameni educati sunt dezamagiti de modul in care s-a facut politica pana acum in Romania si de aceea, poate, s-ar orienta mai degraba spre altceva, spre o structura noua?
– Eu nu cred ca este posibila o constructie politica noua, cu figuri noi. Stiti ce greu se formeaza un om politic? Stiti ce greu e sa inveti sa mergi sa stai de vorba cu omul de la tara? Si cand te duci, pe el nu-l intereseaza prea tare ca esti la Putere sau esti in Opozitie, lui i se pare ca te-ai dus pentru ca stie ca doresti voturi, acum sau mai tarziu, deci stie asta, si atunci are pretentia sa faci ceva concret pentru el. Stiti ce greu este sa-l asculti si sa realizezi cat de putin poti sa faci pentru el – si nu numai cand te afli in Opozitie – ci cand esti la Putere? Foarte greu se invata asta! Si nu le-nveti din carti, nici stand la birou. Stiti ce greu e sa suporti sa citesti despre tine lucruri pe care nu ca nu le-ai facut, dar nici nu te-ai gandit vreodata ca cineva le poate face? Toate astea in politica sunt ca aerul si nu se-nvata intr-o zi doua. Din acest motiv, nu cred eu intr-o asemenea constructie.
– Pentru ca n-ar exista timpul necesar ca liderii ei sa invete, sa traiasca toate aceste situatii…
– Exact. Si, revenind la ideea de baza a discutiei, criza Dreptei. Eu as putea spune ca aceasta criza a inceput o data cu decesul lui Corneliu Coposu. El a stiut sa faca politica, s-a comportat ca un veritabil om politic. Si a crescut in jurul lui niste tineri care sa poate duce mai departe ceea ce el a construit.
– E un paradox in ceea ce spuneti: Dreapta a inceput sa moara exact cand a castigat alegerile…
– Da, tocmai pentru ca acesti tineri din jurul lui Coposu care invatasera destul de greu, in timp, nu-si definitivasera stagiatura, Dreapta a inceput sa moara chiar cand a ajuns la guvernare. Pentru ca, daca el ar mai fi trait un an si ei ar mai fi invatat, n-am fi ajuns in aceasta situatie. Ei bine, acelasi lucru se intampla acum in stanga spectrului politic. Daca, prin absurd, Ion Iliescu ar disparea maine, PSD ar fi in degringolada. Pentru ca Ion Iliescu este un om care stie sa faca politica.
– Da, dar cei din PSD au avantajul de a fi stat mai multi ani in apropierea sa, sunt oameni mai harsaiti…
– Nu e suficient sa fie harsaiti, e nevoie de mult mai mult. La asta ar trebui sa reflecteze cei care se gandesc la realizarea de constructii politice noi, cu figuri noi.
– Daca fostul presedinte Constantinescu ar veni si s-ar inscrie in PNTCD, credeti ca ar mai reprezenta o variata credibila de lider al Dreptei?
– Parerea mea este ca atat presedintele Constantinescu, cat si Victor Ciorbea sau colegii mei Remus Opris, Ioan Muresan, Constantin Dudu Ionescu nu si-au incheiat cariera politica, nu si-au spus ultimul cuvant. Dar, trebuie sa inteleaga un lucru, ei trebuie sa analizeze foarte clar situatia actuala a Dreptei in Romania si, pornind de la aceasta situatie, sa realizeze exact ce au ei de facut. Eu le-am spus odata colegilor mei, anul trecut, ca PNTCD are mari sanse sa revina in prim-planul scenei politice romanesti daca fiecare va intelege – si aici ma includ in primul rand si pe mine – ca nu este ceea ce crede el ca este; suntem doar ceea ce electoratul crede ca suntem! Daca vom intelege acest lucru, atunci vom fi capabili sa lucram impreuna si sa reconstruiasca PNTCD, pentru ca partidul n-are nici o vina ca l-am scos noi din Parlament! Bineinteles, ca nu vom putea face singuri acest lucru. Pentru constructia unei noi Drepte este nevoie sa atragem tinerii, iar intelectualii sa se implice.
– Adica sa se inscrie si ei in PNTCD!
– Nu neaparat! Nu trebuie sa vina in PNTCD, ci trebuie sa sprijine din postura lor de intelectuali constructia si dezvoltarea Dreptei in Romania. L-am vazut pe distinsul Gabriel Liiceanu pe un post de televiziune spunand ca pe el nu-l intereseaza ce partid este la putere in Romania. Si am fost profund dezamagit, nu ma asteptam ca tocmai domnia sa sa spuna asa ceva. Eu il stiam ca pe un om care a militat tot timpul pentru anumite valori pe care eu imi permit sa le incadrez in dreapta spectrului politic. Adica, dl Liiceanu a militat pentru proprietate privata si pentru reglementarea problemei proprietatii, a fost o voce extrem de critica si a taxat de fiecare data cand lucrurile au iesit din matca lor fireasca si a facut asta indiferent cine a fost la Putere. Deci, asta a facut; iar valorile pe care le-a sustinut au fost intotdeauna de dreapta.
– Sunteti insa convins ca doar PNTCD este capabil sa coaguleze o asemenea structura de Dreapta. Acelasi lucru il afirma insa si liberalii, iar ultimele sondaje, in care PNL reprezinta singurul partid in crestere, par sa-i sustina. De ce n-ar fi posibila o constructie de Dreapta pe un pilier liberal?
– Sunt mai multe argumente. Primul este ca Romania a ales sa intre in Uniunea Europeana, si-a fixat si o data, 2007, iar daca doreste asta, atunci sistemul politic autohton trebuie sa se adapteze celui din UE. Mai mult decat atat, echilibrul politic din tara noastra trebuie sa fie asemanator celui european. Or, UE este dominata de doua mari familii politice: Partidul Popular European, care inglobeaza formatiunile crestin-democrate, populare si conservatoare, si Partidul Socialist, ce insumeaza socialistii si social-democratii. Deci, Romania nu poate intra in UE daca nu respecta acest echilibru. Asta este un argument pentru care, dupa mine, un partid liberal, mare si puternic nu va exista niciodata in Romania, pentru ca asta ar insemna ca noi sa stricam, din 2007 incolo, un echilibru stabilit la nivel continental.
Al doilea argument este ca, din pacate pentru PNL si din pacate pentru noi toti, o data cu instalarea la conducere a lui Stolojan si Melescanu, partidul a ramas de Dreapta la nivel de eticheta, pentru ca pe fond PNL a deviat clar spre Stanga. Nimeni nu ma poate convinge ca Stolojan si Melescanu sunt de Dreapta, cand toate actiunile lor din *90 incoace au demonstrat ca sunt oameni cu gandire de Stanga. Si nu cred ca s-au metamorfozat peste noapte! Sigur, acum se vede destul de greu acest lucru, pentru ca sunt in Opozitie. Dar chiar faptul ca ei nu ies cu critici severe impotriva actualului Guvern trebuie sa dea de gandit. Totusi, PNL are o reprezentare destul de buna in Parlament si vocea sa nu se aude mai deloc…
– Bun, nu credeti in PNL, dar iata ca electoratul, conform ultimului sondaj CURS, nu crede nici el in PNTCD, ci vede, ca unica alternativa la PSD, o solutie de genul PNL-PD, intr-un tandem Stolojan-Basescu, in care cei doi sa-si imparta functiile de presedinte, respectiv premier.
– Mie mi se pare ca lucrurile astea sunt dirijate din umbra, de altfel se stie cat de fin poate fi manipulata populatia cu aceste sondaje de opinie.
– Cine ar fi interesat sa lanseze ideea unei asemenea aliante?
– Haideti sa ne gandim. Dupa parerea mea, cel care castiga este Ion Iliescu. Se stie ca intre el si Adrian Nastase exista divergente tot mai mari, iar eu am fost foarte atent la criticile pe care Traian Basescu le-a adresat PSD si nu l-am auzit niciodata criticandu-l pe Ion Iliescu.
– Desi ar fi avut ocazia.
– Oho, si inca oportunitati destul de bune. Si atunci, mi-am pus si eu intrebarea de ce nu-l critica. Unul dintre raspunsuri il putem gasi in interpretarea acestui sondaj. Este deja cunoscuta relatia dintre Stolojan si Iliescu, nu cred ca trebuie sa repet ce a spus Stolojan in campania din 1996, intre ei a ramas o legatura destul de puternica – as putea spune ca presedintele PNL tine cont de ceea ce spune Ion Iliescu. Iar daca la asta adauga faptul ca de cate ori a avut ceva de spus impotriva Puterii, Traian Basescu s-a referit doar la Adrian Nastase, niciodata la dl Iliescu, putem deduce foarte simplu ca este un calcul politic de-al lui Ion Iliescu de a aduce acest cuplu in frunte in momentul in care se va desparti de Adrian Nastase. Nu vreau sa spun prin aceasta ca o sa cada Guvernul, nu stiu cand se va produce acest moment. Dar sunt convins ca va exista, poate va fi chiar la alegerile din 2004.
– -Despartirea- Iliescu-Nastase va implica o ruptura majora in PSD?
– Evident! Si atunci, scarbit de ceea ce se intampla in PSD, Ion Iliescu, care, sa nu uitam, a declarat ca nu va iesi din politica, si atunci, ca prin minune, o sa gaseasca ca se simte foarte bine intr-o alianta PD-PNL. Asadar, eu as fi foarte atent la aceste sondaje, mai ales ca ultimul, cel de care vorbim, este foarte interesant: este pentru prima oara cand sunt chestionati cei care ar vota cu PSD, nu toata lumea. Si eu cred ca o asemenea abordare nu-i deloc intamplatoare.
– Revenind insa la principiul pe care l-ati invocat, cel al echilibrului politic european, cum se va intampla insa ca o formatiune de Dreapta, de orientare crestin-democrata, sa devina o contrapondere la actuala guvernare de Stanga. Ne-o va impune Uniunea Europeana? Credeti ca electoratul romanesc va vota Dreapta doar gandindu-se ca trebuie sa ne aliniem sistemul politic la cel european? Mie mi se pare putin probabil…
– Noi trebuie sa intelegem: Uniunea Europeana nu comanda nimic. Noi am ales sa intram in UE, iar daca dorim acolo, se subintelege ca vrem sa respectam valorile care guverneaza aceasta organizatie. Deci, mie lucrurile mi se par foarte simple. Ei nu impun nimic, singuri trebuie sa gasim drumul. Eu afirm ceea ce am spus inainte din interior, n-a venit nimeni din afara sa-mi dicteze aceste lucruri, pentru ca asa inteleg eu realitatea in momentul acesta. Daca am ales sa intram in UE, trebuie sa fim constienti ca Romania are nevoie de un partid crestin-democrat puternic pentru a intra in UE.
– Daca nimeni nu ne impune, atunci este foarte posibil ca electoratul romanesc sa se indrepte spre un partid crestin-democrat peste 10 ani…
– Nici o problema: atunci vom intra in Uniunea Europeana!
– Se spune ca inclusiv premierului Nastase, cu ocazia vizitelor sale prin Europa, i s-a spus acelasi lucru: ca in momentul in care Romania va fi reprezentata in Parlamentul European, o treime din delegatia noastra sa cuprinda reprezentanti ai unei formatiuni crestin-democrate. Asta ar presupune ca si premierul sa puna tacit umarul la patrunderea PNTCD in Parlament. A avut PNTCD contacte in acest sens cu seful Guvernului, a existat o negociere in culise in acest sens?
– E adevarat ca in politica trebuie sa fii capabil sa dai mana cu oricine, sa poti discuta si sa te poti pune de acord cu adversarul politic in probleme de interes national, dar o asemenea intelegere sau chiar de-ar fi numai o negociere mi s-ar parea o tradare. Pentru ca valorile in care crede PNTCD sunt total opuse valorilor in care crede actuala guvernare. Patura sociala pe care si-a propus s-o reprezinte PNTCD e cu totul alta decat cea pe umerii careia se sustine actualul Guvern, Romania pe care o vedem noi este cu totul alta. Bun, mergem si acceptam o intelegere Nastase: si ce dam in schimb?
– Pai, cand veti avea reprezentanti in delegatia romana la Parlamentul European, s-ar putea sa aveti ce da inapoi, un vot in anumite probleme.
– Pai, daca-i un vot pentru interesul Romaniei, oricum il dam!
– Stiti de ce v-am intrebat, pentru ca in ultima vreme au aparut stiri despre intalniri de taina ale liderului PNTCD, Victor Ciorbea, cu reprezentanti de seama ai PSD, ultima fiind o masa cu secretarul general Cozmin Gusa. Iar, oficial, dl Ciorbea n-a declarat nimic despre continutul unor asemenea discutii.
– Da, dar eu nu cred ca dl Victor Ciorbea a tradat!
– N-am spus ca a tradat, ci doar ca n-a facut public scopul acelor intalniri.
– Nu, dar daca s-ar fi inteles, asa cum ati spus, dupa mine e o tradare. Dar e normal ca Victor Ciorbea sa aiba legaturi si contacte atat cu liderii Puterii, cat si cu cei ai Opozitiei. Pentru ca, totusi, este un fost prim-ministru si presedintele unui partid care a fost patru ani la guvernare si a marcat in mod esential politica Romaniei din *90 incoace si, nu in ultimul rand, este seful unui partid care face parte dintr-o familie europeana mai mult decat importanta. Pe mine nu ma ingrijoreaza aceste contacte, pentru ca eu cred in loialitatea lui Victor Ciorbea. Sigur, daca as avea confirmarea ca acolo s-ar fi negociat pozitia partidului pentru o eventuala sustinere a Guvernului, aceasta m-ar deranja si as considera-o tradare.
Politicieni care au marcat existenta PNTCD
Corneliu Coposu: Este, alaturi de Ion Iliescu, singurul om politic veritabil de dupa *90. A stiut sa vada in perspectiva, anticipand cu cativa pasi. A avut anvergura unui adevarat barbat de stat. Daca ar mai fi trait macar un an, sunt convins ca am fi ajuns la Putere mult mai pregatiti pentru guvernare.
Ion Diaconescu: A fost un presedinte de partid pe care sinceritatea si buna-credinta au fost, din pacate, mai importante decat actiunea politica si chiar decat interesele politice ale PNTCD. Daca toti politicienii ar fi fost ca el, astazi Romania ar fi ajuns departe
Victor Ciorbea: Este un om inteligent, care, in general, stie ce are de facut pentru a-si atinge obiectivele propuse, dar care adesea se impotmoleste datorita lipsei de incredere in cei care-l inconjoara. Acesta este motivul pentru care pierde enorm de mult timp, incercand sa faca totul singur.
Radu Vasile: Ca om, e simpatic si sensibil, un om bun, cu suflet. Ca om politic, e lipsit de anvergura si macinat de ambitii personale marunte. Asta a distrus PNTCD. A vrut sa fie premier fara a-si exercita atributiile si raspunderile acestei functii, a vrut sa fie secretar general al PNTCD si s-a comporta la fel. I-au placut doar functiile in sine.
Emil Constantinescu: Este personalitatea care, dupa Coposu, a avut cea mai mare sustinere la nivelul organizatiilor PNTCD – nu si al liderilor. Din pacate, el s-a indeparat de partid si uneori a lovit chiar in cei care l-au iubit si sustinut cel mai mult.
