Despre îngeri, psalmistul David scrie: „Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari în virtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.“ Îndeobște, când vorbim despre îngeri avem imaginea copilăriei, vârsta pe care poetul spunea să nu lăsăm viața să ne-o ia. Oricum copilăria rămâne în suflet și, la vreme de îndoială sau restriște, ne mângâie cu adierea anilor în care, cum se spune, vedem îngeri. Se pare că, așa este – neavând percepția alterată de „răutatea zilei“, a lumii în care tocmai au venit, copiii păstrează imaginea lumii îngerești și de aceea zâmbesc tainic ca un dar de preț. Și câte povești se ivesc din această lume celestă, anume lăsând inimii curate să vadă cele pe care ochii trupești nu o pot face. În Sfânta Scriptură nu se fac referiri la creația îngerilor pentru că, explică Sfinții Părinți, în Cartea Facerii, după ce se scrie că Dumnezeu a făcut cerul și pământul, este înfățișată doar creația lumii văzute. Despre prezența și lucrarea acestor făpturi netrupești aflăm atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Sf. Dionisie Areopagitul considera că îngerii, „ceată a duhurilor slujitoare“, formează o ierarhie de nouă cete, grupate câte trei – serafimi, heruvimi, scaune, domnii, puteri, stăpânii, începătorii, arhangheli și îngeri. Îngerii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, trimișii Săi spre povață și apărare de răul din preajmă sau de cel pe care l-am putea face din neascultare față de poruncile Lui.
Soborul Sfinților Mihail și Gavriil, prăznuit astăzi, a fost la început aniversarea bisericii Sfântul Mihail din Constantinopol, după care, de prin secolul V, s-a răspândit în toată ortodoxia ca sărbătoare a tuturor îngerilor, a unității lor armonios desfășurată între cel ce este „slujitor al legii“ și cel numit „îngerul darului“. Înțelegem unității că puterea unității este dată armonia diversității din care o alcătuită. La început, toți îngerii au fost buni, doar că, amețit de trufie, Lucifer s-a prăbușit cu întreaga-i ceată și s-a făcut dușman al îndumnezeirii omului. Și e de folos să ne amintim că și primii oameni au căzut din rai tot din trufie, exprimată, între altele, prin dezbinare, îndepărtare de Dumnezeu și de oameni. Sigur, viclenia poate da acestei dezbinări tot felul de nume, însă rezultatul, vizibil mai devreme sau mai târziu, este unul singur – moartea. În sine unitate, armonia păstrează individualitatea fiecăruia, o valorizează într-o constelație a spiritului doritor de înălțime. Cum există un rost în toate și o rânduială în umbletul lumii, sărbătoarea de astăzi ne deschide o cale a îndumnezeirii omului, începută cu slujirea Legii, ascultarea lucrătoare a cuvintelor divine, după spusa lui David: „Fericiți cei fără de prihană în cale, care umblă în Lega Domnului…Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nicio fărădelege“.
Aprig apărător al credinței celei drepte
Mai întâi, Mihail, însemnând „Cine este ca Dumnezeu“, care a fost de față la căderea lui Lucifer și cutremurat a spus: „Să luăm aminte noi cei care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi, cel care era lumină. Acum întuneric s-a făcut. Că cine e ca Dumnezeu?“. Numit și Arhistrateg, acest vrednic slujitor al Legii este în preajma celor ce o respectă, pedepsindu-i pe cei care se îndepărtează de ea și de aceea, cel mai ades, este înfățișat cu o sabie de foc, așa cum vedem și la ușile altarului. Apărător al dreptei credințe este înfățișat călcând diavolul în chipul unui dragon și asta deoarece Arhanghelul Mihail este cel mai neînduplecat vrăjmaș Satanei, domnul întunericului, care-i atrage pe oameni spre el , dar este subjugat acest luptător al luminii. Sfinții Părinți spun mai multe despre acest Mare Voievod, începând cu Avraam și legământul făcut cu Dumnezeu, pe care l-a ascultat cu sfințenie chiar și atunci când i s-a cerut să-și jertfească unicul fiu, Isaac. Se mai povestește că tot el a mers înaintea izraeliților în timpul Exodului din Egipt, ziua în chip de nor și noaptea de stâlp de foc. S-a arătat lui Avraam și Lot ferindu-i de blestemul trimis de Dumnezeu asupra Sodomei. Înger al dreptății și al legii divine i-a scos din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, l-a sprijinit în luptă pe Ghedeon, l-a mustrat pe vrăjitorul Valaam și încă altele. Ca apărător al Bisericii, s-a arătat Sf. Împărat Constantin și l-a eliberat pe Sf. Ap. Petru din închisoare. De numele lui este legată minunea de la Colose, când a salvat biserica pe care păgânii voiau s-o distrugă prin devierea albiei a două râuri. Ca un biruitor, Mihail s-a arătat cu o cruce în mână și a oprit apele iar acolo a apărut un izvor tămăduitor, ceea ce a făcut să fie socotit ca un miraculos vindecător. De față va fi și la sfârșitul lumii când la sunetul trâmbiței sale cei morți vor învia, auzind-l pe cel „prin care se pierd răucredincioșii“ și prin care „dreptcredincioșii se înalță“. Până atunci, ne întărește sufletele în lupta cu nenumăratele și ipocritele înfățișări ale răului, în aceea pentru bine. Este în preajma celor singuri și îndurerați și de mare ajutor când căutam a descoperi lumina din interiorul nostru.
Vestitorul dumnezeieștilor taine
În logica divină, urmează Arhanghelul Gabriel, „înger al darului“, îngerul Buneivestiri, cel care spune Sfintei Fecioare că va naște pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru. Numele a fost tălmăcit când ca „omul lui Dumnezeu“, când ca „Dumnezeu este puternic“ și îl întâlnim mai mult în Noul Testament. El,“vestitorul tainelor dumnezeiești“, s-a arătat lui Zaharia spunând: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea“- anume, că deși trecuți de vârstă, el și Elisabeta vor avea un fiu. S-a îndoit Zaharia și a fost pedepsit și nu a putut rosti niciun cuvânt până la nașterea fiului, anunțându-i numele „Ioan“, după cuvântul îngerului. Se povestește că tot el a vestit lui Ioachim și Anei că rugăciunea le-a fost ascultată și vor fi părinții Sfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu. Mai apoi, după Nașterea minunată, Gavriil s-a înfățișat înaintea lui Iosif și i-a spus „să ia copilul și pe mama sa“ și să meargă în Egipt. Trecem prin ani și-l întâlnim la Patimile Domnului și despre el se spune că ar fi fost acel misterios „tânăr îmbrăcat doar cu o fâșie de pânză“, care îl urma pe Hristos, despre care scrie Evanghelistul Marcu. În dimineața Învierii, Arhanghelul Gavriil, parcă pecetluind iconomia Mântuirii, spune femeilor mironosițe „bucurați-vă!“, amintindu-ne, cum la început a spus Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te cea ce ești plină de har“.
În acest spirit îl întâlnim în icoane, îmbrăcat în veșminte albe sau albastre, purtând în mână un crin (simbol al Maicii Domnului), o trâmbiță, o făclie; uneori are în mâna stângă o oglindă din jasp, pe care este înscrisă litera X (prima literă a numelui lui Hristos în limba greacă). Se mai spune că Gavriil, ca „semn al mântuirii oamenilor“, va anunța cea de a doua venire „întru slavă“ a lui Hristos. Mai este încă în preajma noastră și ne ajută să avem încredere în propria putere de a urma poruncile divine și a ne face, la rându-ne, purtători ai mesajului divin pentru semenii noștri. Așa au făcut-o sfinții pe care îi numim „îngeri în trup“.
La acestea s-ar mai putea adăuga încă multe despre acești netrupești însoțitori ai noștri, care ne îndeamnă să ascultăm și să lucrăm poruncile lui Dumnezeu. Și cum cinstim astăzi soborul, reunirea lor, să ne amintim cum cele zece porunci din Vechiului Testament sunt desăvârșite de „porunca nouă“ dată de Iisus Hristos – aceea a Iubirii, a iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru. O „coincidență semnificativă“ face ca, într-o lume a dezbinării și urii să ne reamintim cine este „aproapele nostru“, pentru că în dumineca aceasta se va citi Pilda bunului samarinean. Cel care a întrebat avea să înțeleagă că „aproapele nostru“ este omul în suferință, cel care în drumul de la Ierusalim spre Ierihon a fost tâlhărit și lăsat ca mort. Au trecut pe lângă el un preot și un levit fără a-l băga de seamă. Bunul samarinean, făcându-i-se milă, s-a oprit, i-a oblojit rănile, l-a dus la o casă de oaspeți pentru a fi îngrijit, a plătit și a spus că de va fi nevoie de mai mult, îi va da la întoarcere. Și îndemnul lui Hristos: „Mergi și fă și tu asemenea.“ Să-l urmăm. Îngerii ne sunt neîncetat păzitori și povățuitori.
Elena Solunca Moise
