Eveniment deosebit pentru spionajul rus, care recidiveaza in -orbirea cosmica-, pierzandu-si ochii cu care vedea din spatiul extraterestru, de patru decenii, tot ce se intampla pe Terra. De peste o saptamana, Moscova nu mai are nici un satelit-spion de cercetare fotografica pe orbita. Retragerea pana si a ultimilor doi sateliti care spionau in domeniul optic a fost deliberata, fara indoiala, dar a lasat un gol, pe care doar actuala situatie politica internationala echilibrata o face oarecum tolerabila din punct de vedere militar. Este adevarat ca in ultimii ani programul de lansare a satelitilor-spion, de cercetare fotografica, a functionat la turatie de supravietuire, dar nimeni nu ar fi crezut ca va si sucomba.
Supraveghere cu 30 de sateliti pe an
In anii *70 si *80, Rusia lansa anual cate 30 de sateliti-spion de cercetare fotografica, pe diverse orbite circumterestre, dar in anii *90 numarul lor a scazut dramatic. In 1999, Moscova nu a mai avut bani decat pentru o singura lansare, desi cu un an in urma trimisese pe orbita si un satelit Kometa (Cosmos 2349), care a facut fotografii ale unor zone nedivulgate, chiar pentru Statele Unite, in cadrul Programului SPIN-2. In 2000, Rusia a dat apoi semne ca este in masura sa-si revigoreze programul – era si necesar – si a trimis pe orbita trei sateliti militari de cercetare fotografica, din ultimele generatii. Scaderea numarului de lansari are mai multe explicatii deductibile si sunt exact aceleasi, pentru care Rusia are azi mai putine bombardiere, submarine, tancuri, rachete, etc. Una dintre ele este si faptul ca ultima generatie de sateliti, din cele patru folosite de-a lungul timpului, este mult superioara si poate acoperi zone mai largi. Practic, Rusia a trimis in spatiu trei tipuri de sateliti-spion din familia Iantar si un tip din familia Orlets. Cei din familia Iantar au o masa de 6,6 tone si sunt lansati cu rachete Soiuz-U, iar satelitii Orlets, cu masa de 12 tone, cu rachete mai puternice, Zenit. Toti satelitii au cules imagini, in folosul fortelor armate sovietice si, apoi, ruse.
Cel mai longeviv spion este Neman
Satelitii Iantar-1KFT Kometa erau lansati o data sau de doua ori pe an, pentru misiuni a caror durata nu a depasit 45 de zile. La sfarsitul duratei de viata a satelitului, aparatura fotografica si pachetele de filme reveneau intr-o capsula sferica,Vostok, similara celei cu care revin pe Pamant echipajele spatiale ruse. Satelitii au fost mereu trimisi sa moara deasupra Oceanului Pacific, exact in zona in care a fost lansata spre dezintegrare si statia spatiala Mir. Mai modernele exemplare ale familiei, satelitii Iantar-4K2 Kobalt, au avut misiuni de 60 de zile, dar cei lansati in 1997-1999 si-au putut prelungi misiunea pana la 120 de zile. Acestia au la bord trei vehicule de reintrare in atmosfera, care, rand pe rand, reveneau pe Pamant cu pachete de filme, cu imagini de inalta rezolutie. Seria de sateliti Iantar-4KS1 Neman era deja burdusita cu inalta tehnologie si trimitea imginile digitale spionate, prin sisteme de transmisii de date. Acestea ajungeau la statiile de receptie fie direct, in timpul survolarii Federatiei Ruse, fie prin intemediul retelei de sateliti-releu, Potok, care evolueaza pe orbite geosincrone. Rusii operau acest sistem deja din anii *80. Satelitii-spion de cercetare fotografica, Neman, au stabilit si un record de longevitate operativa, de 419 zile. Acestia prezinta avantajul ca au si un sistem de propulsie, cu care isi pot modifica orbita, putand apoi fotografia la comanda armatei zone care urca succesiv in interesele Rusiei. Cu cate un satelit Kobalt si cate unul Neman, mentinuti in jurul Pamantului prin inlocuiri succesive, Rusia a putut sa-si vada din Cosmos cam toate interesele de pe Terra.
Colaps cu orbire cosmica
Seismul provocat de colapsul economiei ruse a urcat insa pana in Cosmos si, intre 28 septembrie 1996 si 15 mai 1997, pentru prima data din istoria spionajului fotografic spatial inceput in 1962, Moscova a fost oarba cosmic, in sensul cel mai concret. Rusia nu a mai avut bani ca, in locul satelitilor rechemati la sfarsit de misiune, sa trimita altii in loc. Orbirea cosmica a fost impusa de situatie, dar si acceptata, pentru ca spionajul Moscovei a preferat ca mult mai putinele fonduri sa le orienteze spre finalizarea satelitilor din familia Orlets. Configuratia acestora a ramas secreta pana acum, dar se presupune ca dispun de 20 de vehicule de reintrare, care pot aduce filme inregistrate pe Pamant, in timp ce satelitul isi continua misiunea. Rusii au lansat doar doi sateliti Orlets. Ultimii trei sateliti-spion de cercetare fotografica trimisi pe orbita in 2000 au fost din clasele Kometa si Neman, respectiv Cosmos 2370, Cosmos 2372 si Cosmos 2373. Un Kometa (Cosmos 2372), penultimul cu care armata rusa si Rusia mai vedeau ce doreau sa vada, a trebuit rechemat la 19 aprilie 2001, dupa 207 zile de misiune. Ultimul, un Neman (Cosmos 2370), si-a incetat activitatea dupa 366 de zile, pe 5 mai. De atunci, Rusia si spionajul ei isi continua recidiva -orbirii cosmice-.
