Intr-un mare oras din Statele Unite, intr-o piata din fata unui supermarket, se inalta o statuie. Este inalta si impunatoare. Reprezinta un grup de oameni, o familie ca sa fim mai exacti, surprinsa de geniul sculptorului in plin efort. Stilul este ceva metisat intre acuratetea antica si simbolismul colosal bolsevic – tot grupul face o miscare inghetata in bronz, spre devenire si parvenire ca aceea a Cuceritorilor Cosmosului din Moscova. Pare o uriasa caricatura sau o opera geniala. Artistul a reusit sa jongleze cu mare dibacie intre kitsch si opera unica. Figura centrala este tatal, muschiulos, cu ochelari, facand, in fandare chinezeasca un efort teribil si privind, totodata, cu incredere in viitor. Langa el este eterna mama, cu rochia prinsa de vant, care ii dezvaluie picioarele superbe, si ea in plin efort. Are insa deplina incredere in barbatul pe care si l-a ales, pentru ca o mana se odihneste pe umarul acestuia. In jurul lor, luand parte gradat si comic la efort, sunt cei cinci copii, de diferite varste succesive. Toti imping… un carucior de supermarket, plin varf cu diferite marfuri.
Anul 2001 de la nasterea lui Iisus. Traim vremuri istorice. Fara sa ne ceara cineva voie, fara macar sa ne anunte, vom bascula intr-o alta societate. Intr-un alt mod de productie a marfurilor si a serviciilor, in alte relatii sociale, cu o alta scara a valorilor si cu alte scopuri personale. Trei generatii au contribuit, au imaginat, au protestat, au luptat, iar unii dintre ei chiar au murit pentru acest vis, pentru societatea in care ne transformam. Pentru o parte din visul american, ca sa fim drepti, pentru ca, acolo, in Statele Unite ale Americii, s-au dat marile batalii ale generatiei care acum sunt conducatori de multinationale, presedinti de state, guvernatori de mari banci si afaceristi de succes. Generatia oamenilor care au astazi 50 de ani, dar care, in 1968, au dat 179 de jertfe in lupta cu autoritatea. Omorati de politie, garzi nationale, jandarmerii, militii, in timpul demonstratiilor -flower power-. Generatia Hippie. Aceasta generatie avea si are in continuare o constiinta colectiva, un mod uniform de a vedea lucrurile si de a reactiona nonviolent la minciuna, injustitie si constrangere. Hippie, sau hippy cum se mai scrie, a fost reactia colectiva a unui tineret radical, bine pregatit si hranit, in conditiile societatii de consum, impotriva autoritatilor de stat. Urmatoarea generatie, a anilor *80, a fost cea a rockerilor. Daca hippie isi indreptau protestul impotriva autoritatilor centrale, rockerii, de fapt continuarea hippie, aveau ceva de impartit cu autoritatile locale. Sau, mai precis, dupa cucerirea libertatilor si impunerea unui mod de viata la nivel national de catre hippie, generatia rockerilor stabilea aceleasi reguli liberale in orice orasel si comuna, fie ca era in Statele Unite, Finlanda sau Japonia. Trecerea in mileniul trei pune in lumina o noua generatie, despre care insa nu s-a scris destul, sau nu s-au facut suficiente studii sociologice. Este generatia -Bobo– -les bourgeois boeme-, cum spune sociologul francez Annick Rivoire. Putem observa o transformare, hippie au oroare de cuvantul -evolutie-, de la marile mase de manifestansi si contestatari, la grupurile de motociclisti rockeri si apoi la singuraticul si mizantropul -bobo-. De fapt, hippie se adapteaza din mers scopurilor sociale, politice si economice pe care le urmaresc.
