Ceea ce este universal acceptata ca wireless LAN (WLAN) inseamna, de fapt, o retea regionala fara fire pentru calculatoare. Desi este folosita de peste zece ani, abia acum a devenit populara, datorita costurilor scazute si standardelor imbunatatite pe care le presupune instalarea unei astfel de retele. Avantajul major al WLAN este capabilitatea acesteia de a transfera date, pe calea aerului, folosindu-se de frecventele radio, in locul binecunoscutului cablu. Acest gen de retele pot acoperi suprafete cu raza de pana la 125 de metri in spatii inchise si de pana la 250 de metri in spatii deschise, iar folosirea antenelor transmitatoare si a altor dispozitive de acces pot largi aria de acoperire. WLAN necesita un punct de acces cablat care sa conecteze toate dispozitivele necablate la retea. Un nou standard, denumit 802,11b sau Wi-Fi, pus la punct de Institutul Inginerilor Electronisti (IEEE) face posibila folosirea mai rapida si mai usoara a retelelor de acest tip, ducand totodata la cresterea cu rapiditate a pietelor care le solicita. Aceste retele sunt folosite cu precadere in campusurile universitare si in cadrul companiilor, dar pot fi instalate chiar si in locuintele personale, dand posibilitatea mai multor persoane sa acceseze o singura conexiune la Internet. Deseori, cea mai buna folosire a sistemului WLAN este oferita de locurile unde reteaua clasica LAN nu este inca instalata, precum scolile sau institutiile publice care sunt mai greoaie in adaptarea la noile tehnologii. Si pentru a dovedi ca acest nou tip de retea castiga teren pe zi ce trece, companiile Starbucks si Microsoft s-au angrenat in -jocul- WLAN, echipandu-si cafenelele cu astfel de retele, pentru a le permite celor care se folosesc de laptopuri sa navigheze pe Internet, in timp ce-si beau cafeaua. Pentru cine nu este familiarizat cu denumirile, -Bluetooth- si -HomeRF- mentionam ca acestea sunt tot tehnologii WLAN, dar prima functioneaza pe o arie mai restransa decat 802,11b, iar cea de-a doua nu este inca atat de populara precum 802,11b. Pentru multi dintre noi, 802,11b, suna ca denumirea unui mecanism din filmul -Razboiul Stelelor-, dar, de fapt, este standardul care sta in spatele popularitatii WLAN. Acest sistem transfera date la o viteza de pana la 11 milioane de bits pe secunda, pe unde radio de 2,4 gigahertz, pentru care nu este necesara licenta. Urmatoarea versiune, 802,11a, va transfera datele cu o viteza si mai mare, de pana la 54 de Mbs, pe unde de 5 gigahertz. Desi avantajele folosirii acestui nou tip de retea necablata sunt evidente, un grup de cercetatori de la Universitatea Berkeley, din California, a publicat, de curand, un studiu in care sustin ca au detectat scurgeri in standardul 802,11. Acestia afirma ca au interceptat transmisii prin reteaua fara fire. Acestea, initial codificate, au fost, pana la urma, decriptate. Un alt dezavantaj descris in studiul expertilor este supraincarcarea benzii de frecventa dintr-o anumita zona WLAN, pe care se transmit semnalele, cu atat mai mult cu cat au aparut deja probleme privind interferentele de semnal.
