Cumplitele încercări care s-au abătut asupra omenirii în ultimele luni au generat în mintea foarte multor oameni întrebări sfâșietoare.
Milioane de oameni simpli de pe toate continentele au suferit și suferă în continuare de înspăimântătoarele efecte ale pandemiei coronavirus fără a avea nici un fel de siguranță privind momentul când se va reveni la normal și nici care vor fi consecințele.
Cu totul firesc în mintea acestor oameni se naște o întrebare dureroasă: DE CE?
Să fie o pedeapsă divină pentru multele păcate din ultimii ani? dar, nu toți sunt păcătoși, mulți duc o viață cinstită de muncă și cu credință în suflet.
În mod insidios în mintea lor se naște o teribilă întrebare: unde este bunătatea lui Dumnezeu? Există el oare? Unii savanți au „demonstrat” că nu este nevoie de Dumnezeu pentru a explica misterele universului. Fenomenul „Big Bang” prin care ei descriu formarea universului are o structură mult mai științifică decât geneza biblică. Savanții arată că acum 14 miliarde de ani a avut loc din neant o formidabilă explozie prin care s-a născut totul: spațiul, timpul, materia, forța gravitațională etc.
Nu pot să nu observ că în uimitoarea lor construcție a Big Bang-ului ei au folosit conceptul de timp (14 miliarde de ani) pentru a defini nașterea timpului. Întreb cu toată modestia: înaintea celor 14 miliarde de ani n-a existat timp? Se comite o eroare logică (circulus vitiosus – cercul vicios); de asemenea savanții nu se întreabă cine a determinat uluitoarea explozie? Îmi amintsc de afirmația atribuită lui Voltaire pe patul de moarte: „Universul mă încurcă și nu pot gândi măcar, c-ar putea exista ceasul fără ceasornicar”. Patriarhul iluminismului anticlerical formulează astfel principiul cauzalității. Este evident că mintea noastră are nevoie să cerceteze cauzele: „Felix, cui potuit rerum cognoscere causas” – Virgiliu (fericit cel ce poate cunoaște cauza ascunsă a lucrurilor). Fără nevoia de a afla cauza lucrurilor mintea omenească ar fi stearpă, neputincioasă. Dar tocmai aici este esența lucrurilor: ne descurcăm în afara cauzei curente, dar Marea Cauză a tuturor lucrurilor o intuim cu foarte mare dificultate. Această cauză este Dumnezeu.
Savanții onești ar trebui să recunoască că Dumnezeu este și cauza Big Bang-ului. Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor și în consecință explicația lor.
Întorcându-ne la întrebările tulburătoare generate de tragedia pandemiei pe care o trăim se impune deci următorul răspuns: nenorocirile și suferințele reprezintă voința lui Dumnezeu.
Acceptând cu umilință această explicație vom găsi liniștea și pacea care ne vor ajuta să trecem mai ușor în suferințe. Liniște și pace în suferință? Da, ne-o dă tocmai credința în Dumnezeu.
