Un episod agreabil deruleaza Valentin Anghel la relativ nou-nascutul B1 TV, profitand de emisiunea -Corso-, o plimbare lejera pe strazile Capitalei, cu escale dintre cele mai tentante. Personajul, animat de un umor detasat si acid deopotriva, inventariaza adaposturile destinate bucuresteanului infometat si insetat, carciumi – nu putine – care merita sa fie bagate in seama pentru placerea rafinata a gastronomiei si mai putin pentru oportunitatile lor alcoolice.
L-am urmarit pe acest Anghel, haiduc cu ochelari si o constitutie subtire, atacand un local -cu specific mediteranean- (ca sa respectam autoalinturile personalului). S-a vazut limpede ca e o incursiune pentru ispitirea telespectatorului, si nu pentru gadilarea egoului. Omul nostru n-a facut parada de informatie culinara, s-a interesat politicos ce-i aia, ce-i cealalta, cu ce se mananca asta, din ce-i gatita urmatoarea. Daca am fi avut de-a face cu vreun gourmet de meserie, probabil ca n-am fi inteles mai nimic.
In Romania, institutia cronicarului care bantuie incognito localurile cu pretentii si se lasa servit, intinzandu-le bucatarilor si chelnerilor capcane, pentru a se dezlantui apoi in propria rubrica, este cvasiinexistenta. Patronilor de carciumi li se falfaie ca a primit ala garnitura rece la un gratar ars ori ca astalalt a gasit in supa un fir de par, un soarece sau un elefant. Ii doare exact in partea cu care stau pe scaun ca intr-un articolas ar putea fi depunctati ori desfiintati, ba mai mult – bodyguarzii lor il imping pe cronicar pe scarile de la iesire. Singurele dureri de cap si junghiuri in coaste sunt inspectorii de la Sanepid sau Protectia Consumatorului, dar nici aceia toti, caci sunt si dansii oameni cu necesitati… In meniuri sta scris sfidator si fudul deopotriva -Gordon Bleo- langa -Salau menie-, ori -Crepsuzete-. Singurul loc in care se regaseste nobletea marilor restaurante, prea multe dintre ele intitulate -Casa…-, este nota de plata, demna intr-adevar de niste saloane luxoase.
De aceea, poate n-ar strica inmultirea unor astfel de cavaleri ratacitori, cu apetit si bun-simt constant, care – profitand de impactul televiziunii la milioane de spectatori – sa colinde bistrourile, cramele, tavernele si restaurantele patriei. Gustand ici si colo, ironizand, laudand cu masura si mai ales comunicandu-le ce trebuie potentialilor clienti, ei le-ar vari proprietarilor in oase frica de omul care plateste ceea ce consuma.
