Peste 100 de viitori turisti spatiali si-au facut deja rezervari la compania americana Space Adventures din Arlington, care a mijlocit lansarea lui Dennis Tito in spatiu de catre rusi. Cei mai multi cunosc restrictiile pe care NASA le-a impus in fata valului previzibil de turisti spatiali, pe care in mod nedisimulat nu-i agreeaza. Chemarea unei calatorii spatiale la o altitudine de peste 100 de kilometri este insa prea puternica pentru lumea selecta a multimilionarilor in dolari. Acestia au acceptat sa fie taxati cu 98.000 de dolari chiar si pentru o calatorie suborbitala cu un -space business jet-, respectiv cu un avion orbital, care nici nu a fost construit, inca. Cu un asemenea avion, acestia ar putea repeta calatoria de pionierat al astronautului american Allan Shepard, din 5 mai 1961. Acesta a parcurs tot o traiectorie suborbitala. Avionul orbital va exista probabil in 2005 – diverse companii aerospatiale lucreaza deja la el – si va putea transporta sase-sapte turisti la o inaltime de la care vor putea distinge coastele Americii. In program vor fi si trei-patru minute de imponderabilitate. Un asemenea zbor nu ar presupune decat o pregatire de cateva zile.
Criteriul dolarilor cade si la rusi
Primul turist spatial, milionarul american Dennis Tito, a urmat un drum extrem de particular pentru a ajunge in Cosmo. Nu sunt multi oameni care au 20 milioane de dolari pentru o aventura cosmica. Si chiar de-ar fi, cucerirea spatiului nu se face cu turisti. Astronautica este inca un pionierat si abia dupa incheierea sa va fi timpul navalei colonistilor spatiali, ai turistilor. Nu va exista nici un turist spatial in urmatorii doi ani, a informat chiar si agentia spatiala rusa, Rosaviacosmos, care a facut bani frumosi cu Tito si a mai inscris o premiera cosmica absoluta in dreptul ei. Pionierii spatiului extraterestru vor fi in continuare oameni care pot parcurge cai deja consacrate. Criteriile primare pentru a deveni astronaut sunt apoape identice in Rusia, in Statele Unite si in tarile europene, care au pregatit echipaje pentru misiuni spatiale. Si sunt aceleasi si in China, si in Japonia, care pregatesc programe de misiuni spatiale proprii, cu echipaj uman la bord. Candidatul, barbat sau femeie, trebuie sa aiba 27-37 de ani, o tensiune nu mai mare de 140/90, in pozitie sezand, iar acuitatea vizuala nu mai mare de 20/50. Inaltimea nu trebuie sa fie mai mare de 1,9 metri, iar pentru pilotii navetelor spatiale criteriul acesta se opreste la cifre si mai mici, pentru ca oamenii cu inaltime redusa suporta mai bine acceleratiile mari. Si pentru ca profesia de astronaut cere o formatie corespunzatore din tinerete, este bine de stiut ca 64% dintre candidatii americani acceptati de NASA au practicat turismul cu rucsacul in spinare. Nu e o reteta de succes certa, totusi, nici la americani, nici la rusi si nici la europeni.
ESA reia selectiile abia in 2005
Agentia Spatiala Europeana (ESA) a luat in consideratie la ultima selectie 22.000 de cereri. Primele examinari au fost trecute de 5.500 de candidati. Ultimele, doar de sase candidati. Recent, ESA a informat ca pana in 2005 nu primeste noi candidati, pentru ca austronautii pe care ii are deja sunt suficienti pentru misiunile programate. A fost primul efect al reducerii bugetului Programului SSI. Noii candidati sperasera ca adaugarea la Statia Spatiala Internationala (SSI) a modulului european Columbus va absorbi mai multi astronauti europeni in viitorul apropiat. Corpul Astronautilor Europenei (EAC) a fost creat in 1998 si functioneaza la Koln si ca membra a Programului SSI. ESA are datoria sa pregateasca cu regularitate astronauti pentru acest program. De altfel, ESA s-a inscris pana in prezent cu 16 astronauti, primul dintre ei, Ulf Merbold, facand prima calatorie sptiala in 1983, inainte de infiintarea (EAC). Ultimul a fost italianul Umberto Guidoni, primul european trimis de ESA pe SSI. Urmatoul va fi o femeie, frantuzoiaca Claudie Andre-Deshays. Mai exista o cale de a ajunge in spatiul cosmic, ocolind exigentele altora. Pentru un premiu de un milion de dolari, fixat in SUA, orice american isi poate construi o racheta sau o naveta cu care sa iasa in spatiul extraterestru si sa se si intoarca, pentru a putea ridica premiul. Nici acest mod nu este la indemana oricui si este oricum mai scump decat cele 20 milioane de dolari platite rusilor de Denis Tito.
Pilot pe supersonic sau doctor in stiinta
Orice misiune spatiala are doua categorii mari de personal: piloti si specialisti. Pilotii au misiunea sa duca navetele spatiale pana la SSI, sa axosteze acolo si sa le readuca pe Pamant. Ei trebuie, uneori, sa recupereze sateliti sau sa elibereze satelitii adusi cu naveta. Oricum, misiunile lor raman in acest spectru. A intrat in rutina si la rusi, si la americani ca pilotii sa fie recrutati din cadrul pilotilor de vanatoare, cu mii de ore de zbor pe avioane supersonice diverse. Specialistii pentru misiuni spatiale trebuie sa fie absolventi ai unor universitatii de renume si, de preferat, doctori in domeniul lor. In Statele Unite, sunt acceptati doar candidati americani. Criteriul cetateniei se respecta, desigur, si la rusi, desi acestia pregatesc de decenii astronauti din multe tari, dintre care unii au si ajuns in spatiu. NASA nu a facut pana acum decat o exceptie, admitandu-l printre astronautii sai pe Michael Foale, nascut in Marea Britanie, doar pentru ca are mama americana.
