Desi studentii sunt in vacanta, in corpul M al Facultatii de Mecanica, la subsol, un om lucreaza, asiduu, printre motoare, cu hainele patate de ulei si in mirosul de benzina care i-a intrat demult in pori. Laboratorul este plin cu piese de motoare, care zac pe rafturi si pe jos. Printre cateva motoare intregi – unul de Daewoo si cateva de camion -, s-a ratacit si un obiect mic, care seamana cu macheta unui motor. La acesta, inginerul Vlad Mardarescu lucreaza de trei ani. E un motor Diesel de mic litraj, capabil, daca ar fi fost inventat in orice tara mai avansata economic, sa revolutioneze industria automobilistica. Vlad Mardarescu, ca si tatal sau, Radu Emil Mardarescu, si ca si bunicul sau, Emil Mardarescu, este inventator. Domeniul care a fascinat si acaparat toata puterea creatoare a familiei sale este cel al motoarelor. La inceputul anilor *90, inginerul Vlad Mardarescu s-a orientat catre motoarele de automobil Diesel cu injectie directa, carora le dedica acum tot timpul. Cu pretul unor eforturi financiare si al unor nopti albe, cercetatorul a reusit, dupa trei ani de munca, sa proiecteze si sa realizeze un motor Diesel de mic litraj (295 cmc). Motorul sau nu poate fi insa aplicat pe vreun automobil din Romania, deoarece necesita utilizarea unui sistem de injectie de inalta presiune cu gestionare electronica. -Totusi, motorul are si aplicabilitate in gospodarii. Este deosebit de economic, iar datorita solutiei adoptate, care a si fost brevetata, este la fel de silentios ca un motor pe benzina. Vreau sa dezvolt motorul in tara, pentru romani, in varianta de racire cu aer, echipat cu pompa mecanica de injectie, pentru ca doar acestea sunt disponibile la noi in tara-, afirma inventatorul. Din cateva motoare picura ritmic apa folosita la racire. O noua zi de probe s-a terminat. Sau a inceput. Cu cercetatorii nu stii niciodata cand ii apuca febra lucrului. Inginerul Vlad Mardarescu sta ingandurat la masa, alaturi de o multime de proiecte care s-au nascut deodata in mintea lui. Se gandeste oarecum nelinistit la viitorul motorasului sau, despre care povesteste cu placere, tragand din cand in cand din tigara. -Atunci cand ai o idee, intotdeauna ti se spune ,<pune-o in aplicare si dupa aceea mai vorbim>. A fost foarte greu pentru mine pana am ajuns sa fac motorul sa mearga-, a marturisit inventatorul. Luni in sir a umblat cu proiectul pe la prietenii sai care lucreaza la Roman, Metrom, Mefin Sinaia si Turbojet Breaza. I-au trebuit trei ani si a cheltuit peste 10 milioane de lei, ca sa adune toate piesele de care avea nevoie. Unele, de serie, trebuiau transformate ca sa poata fi folosite la motorul sau. Dupa luni de incercari, o data motorul asamblat, inginerul a depus actele pentru brevetarea inventiei sale. Hotararea de acordare a brevetului de la OSIM a venit pe numele sau, in luna mai. -Acum pot sa spun, din moment ce motorul functioneaza, ca am tot sprijinul din partea Catedrei de Mecanica. Sunt multe persoane carora vreau sa le multumesc si, pentru ca nu vreau sa omit nici un nume, nu voi preciza nici unul. A fost o experienta foarte valoroasa pentru mine-, a precizat Mardarescu. Tigara, uitata pe marginea scrumierei, s-a consumat, inventatorul uitand sa mai traga din ea, absorbit de placerea de a vorbi despre motoare.
A copilarit printre inventatori
Rascolind in amintirile de familie, inventatorul spune ca bunicul sau a fost profesor la Universitatea din Iasi, in tehnologia petrolului, iar in anii *20 a intrat in cartelul Steaua Romana, avand exploatari proprii de petrol. Tatal lui Vlad a lucrat la IAR, dupa care a devenit profesor la Universitatea Transilvania. -Bunicul a avut o mare pasiune pentru motoare. Tatal meu a crescut si el cu dragostea pentru motoare, a studiat si apoi a lucrat in Germania. A absolvit facultatea din Dresda si a infiintat catedra, pe atunci, de <Automobile si Tractoare>, aici la Brasov. In Germania a primit trei brevete de inventie, iar unul in Romania. Tatal meu a lucrat la Autounion, firma ce a fost inghitita prin anii *60 de Audi-, spune Vlad Mardarescu. Crescand in umbra tatalui sau, Vlad Mardarescu a aflat, de mic, totul despre combustibili, motoare si rachete. A intrat in contact direct cu motoarele la Casa Pionerilor, unde a studiat propulsoarele de aeromodele. La scurt timp dupa moartea tatalui sau, pe cand avea doar 12 ani, s-a apucat sa descifreze tainele motoarelor de aeromodele in gradina din spatele casei. Aici s-a lovit si de primele nereusite. -Eram in clasa a saptea cand am facut un experiment cu o racheta cu combustibil lichid si s-a terminat cu o explozie foarte frumoasa in gradina. Am folosit un combustibil din acid azotic si petrol, dar nu va spun de unde am procurat pe vremea aceea acidul azotic. Era toamna, gradina era plina de frunze uscate, care au fost imprastiate de suflul rachetei. Apoi s-a declansat explozia urmata de flacari galbene superbe-, povesteste Mardarescu. Din aceasta cauza, pentru cativa ani, mama sa i-a interzis orice experiment si nu a mai suportat sa-l vada lucrand cu motoare.
De la aeromodele la motociclete
Ajuns la varsta adolescentei, a renuntat la aeromodele, pentru a incerca tot felul de adaptari la motoarele de motociclete. -Abia aparusera Mobrele. Am cautat sa ridic puterea prin modificarea camerei de ardere, lustruirea galeriilor si alte mici lucruri care, o data modificate, schimba performantele unui motor. Am reusit astfel sa cresc puterea motorului cu pana la 7 CP. Cum insa orice minune tine trei zile, un prieten a avut un accident de Motoreta si mama mi-a interzis atunci sa fac motociclism-, spune Vlad Mardarescu, tragand din cand in cand din tigara, ca si cum acest lucru il ajuta sa-si aduca aminte de viata sa. Dupa ce a fost admis la Facultatea de Tehnologie a Constructiilor de Masini din cadrul universitatii brasovene, s-a ocupat din ce in ce mai mult si de mecanica fluidelor. La terminarea studiilor, a fost angajat la Institutul National de Motoare Termice (INMT), filiala Brasov, unde a lucrat in proiectare si cercetare. -Aici am avut ocazia sa lucrez pe ultimul motor produs de IAR, numit IAR 7M, un motor cu performante deosebite. Pentru un motor in stea avea cea mai mare putere specifica la clasa lui. Uzina IAR a fost, cred, una dintre cele mai importante colective pentru formarea specialistilor ce au lucrat in domeniul motoarelor cu ardere interna, in domeniul mecanicii fluidelor si in domeniul tehnologiilor reci si calde-, spune Vlad. Rascolit de imaginile din trecut, zambeste. Si-a aduce aminte de faptul ca la institut a avut sansa de a intalni oameni de la care a avut ce sa invete si care l-au ajutat sa devina cel de acum. -Am avut sansa de a lucra cu specialisti de mare clasa, ca inginerii Constantin Haseganu, Octavian Nandra, Nicolae Albu. Am lucrat mult pe motorul monocilindric AVL, am realizat teste si cercetare pe camere de ardere, proiectate la INMT de mine si de catre colegi, cu rezultate bune-, mai marturiseste Vlad Mardarescu, dupa care se intoarce la masa lui de lucru, care de trei ani il asculta tacuta si suporta apasarea creioanelor care au umplut sute de hartii cu gandurile sale.
Endre Barabas
