După lovitura de stat din 23 August 1944, pentru România a început lungă perioadă de subjugare a țării de către comuniștii sovietici și cei autohtoni. Guvernul comunist Petru Groza, impus cu forța de către sovietici la 6 Martie 1945, și-a întins tentaculele dictatorilale asupra întregii vieți politice, economice, sociale și culturale. Guvernele care au urmat s-au caracterizat prin acțiunile de comunizare treptată a țării cu pauperizarea generală a societății și peste 1 milion de oameni întemnițați din rațiuni politice, dintre care și-au pierdut viața sute de mii.
În anul 1947, comuniștii dețineau pârghiile puterii în majoritatea domeniilor, existând însă unele dintre acestea care mai rezistaseră terorii comuniste. Astfel în învățământul mediu, majoritatea vechilor profesori de înaltă calitate, țineau cursuri conform programelor care fuseseră elaborate după reforma lui Spiru Haret, făcând din școala Românească una din cele mai bune din Europa.
Liceul Cantemir Vodă din capitală nu făcea excepții de la regula generală. Se învăța carte serioasă și deși Directorul era simpatizant comunist, influența acestuia și cea a câtorva noi profesori-comuniști, era neglijabilă în atmosfera generală în care învățau elevii. Ministerul Învățământului, condus de comunistul Ștefan Voitec impusese în anul 1947 să se sărbătorească în toate școlile aniversarea celor doi ani de la „victoria împotriva fascismului”. În ziua de 9 Mai urma să nu se învețe, iar spațioasa sală de gimnastică a liceului urma a fi populată cu aproximativ 500 de elevi, și bineînțeles de profesori în frunte cu Directorul Niculiță și un inspector de la minister.
Printre alte momente ale festivității, s-a hotărât ca un profesor și un elev din ultima clasă să facă câte o expunere asupra ce a reprezentat „lupta popoarelor împotriva fascismului”. S-a propus ca din partea elevilor să vorbească unul dintre elevii fruntași al clasei a VIII-a A. Directorul a aprobat propunerea și cu o săptămână înaintea evenimentului a cerut elevului desemnat să-i prezinte textul scris al expunerii ce era programată pentru 15-20 minute. Elevul s-a conformat și, a scris textul care se termina cu cuvintele „iar noi, elevii țării, strânși uniți în jurul Tronului, să ne străduim a realiza o Românie prosperă și fericită”. Directorului nu i-a plăcut finalul textului și a cerut ca acesta să fie modificat astfel: „strânși uniți în jurul Tronului și a Guvernului democrat”.
A venit ziua festivității care a început cu o cuvântare având subiectul „România și lupta împotriva fascismului”, vorbitorul fiind unul dintre profesorii noi cu simpatii comuniste. Expunerea a fost primită cu aplauze moderate după care a urmat la cuvânt elevul clasei a VIII-a A. Spre surprinderea tuturor, acesta a vorbit liber, destul de fluent, culegând aplauze furtunoase din partea colegilor. El a respectat textul prezentat spre aprobare Directorului, dar nu a adăugat cuvintele cerute de acesta. Iar, în final, a spus: „Europa are nevoie de pace de aceea ar fi o mare realizare dacă adversarii de ieri și-ar da mâna pentru a făuri o perioadă de prosperitate”.
Cu patru ani înainte ca Jean Monnet și Robert Schuman să realizeze „Uniunea Cărbunelui și a Oțelului” – din care s-a născut apoi Uniunea Europeană, un tânăr de 18 ani de la un liceu din România a formulat o idee din același domeniu. Propunerea a produs uimire și poate că mulți au uitat-o dar gândindu-ne la învățăturile creștine a căror singură forță era cuvânul ne putem imagina ce admirabil ar fi dacă vorbele lansate în eter de liceanul bucureștean au rodit undeva în conștiința oamenilor. Miracolele au existat întotdeauna, chiar dacă limitele noastre omenești nu ne lasă să le vedem și să le înțelegem. La câteva zile după evenimentul festiv din 9 Mai 1947, Directorul Niculiță la chemat pe elevul care prezentase expunerea și i-a făcut morală fiindcă nu a procedat cum îi ceruse.
Elevul s-a scuzat spunând că a scris exact ce trebuia, dar că, din emoție a uitat textul acasă și a fost obligat să vorbească liber…
Directorul l-a privit lung, apoi a zâmbit și nu l-a pedepsit pe elevul neascultător.
Jean Monnet (1888-1979) om politic francez și Robert Schuman (1886-1963) sunt considerați ca fiind („părinții Uniunii Europene” prin înființarea „Comunității europene a cărbunelui și oțelului”(1951))
Dr. Gh. Boldur-Latescu este profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.
