Speranța că torționarii care și-au făcut de cap în fostele pușcării comuniste vor apuca să răspundă, cu adevărat, pentru vechile lor crime devine, pe zi ce trece, un vis tot mai îndepărtat și mai greu de îndeplinit. Iar asta pentru că legile firii își fac datoria implacabil și cu mult mai eficient decât justiția oamenilor. Prezent la o emisiune a postului de televiziune Digi24, Andrei Muraru, Președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a declarat că unul dintre cei 35 de torționari investigați de instituția pe care o coordonează a murit în luna octombrie a anului trecut, motiv pentru care, conform procedurilor interne, în cazul acestuia au fost oprite din cauza decesului. Directorul IICCMER a declarat că este vorba despre Iuliu Sebeștin care, pe la mijlocul anilor 50 a fost, vremelnic, „reeducator” în cadrul cumplitei pușcării politice de la Gherla. Conform investigațiilor preliminare, în cele câteva luni în care a „activat” la Gherla, Iuliu Sebeștin a răspuns de reeducarea politică a deținuților. Dar, în spatele acestei funcții prevăzute în nomenclaturile comuniste, se ascundea un adevăr cumplit: „reeducatorul” era cel care-i supunea pe cei arestați la torturi fizice și psihice greu de imaginat. Conform mărturiilor unor foști deținuți politici, confirmate de documentele de arhivă, spre sfârșitul anilor 50, prin Gherla au trecut între zece și douăsprezece mii de deținuți politici, dintre care, câteva sute au și murit acolo.
Iuliu Sebeștin este cel de al treilea criminal comunist care revine atenția publică. Anul trecut, IICCMER a depus două plângeri la Parchet, îndreptate împotriva torționarilor Alexandru Vișinescu și Ion Ficior. Primul a fost, între anii 1957 și 1963, comandantul pușcăriei politice de la Râmnicu Sărat unde, din ordinul lui, deținuții au fost torturați, bătuți, înfometați și lipsiți de orice asistență medicală. Până acum, istoricii au reușit să demonstreze că el este vinovat de moartea a 12 deținuți. Ion Ficior, cel de al doilea torționar pe care IICCMER l-a reclamat în justiție, a fost comandant al lagărului de muncă de la Periprava unde, în doar cîțiva ani, au murit peste o sută de deținuți. Deși acum se afirmă că ar fi unii dintre cei mai cruzi torționari ai fostelor pușcării politice comuniste, ei nu au fost deranjați absolut niciodată în ultimul sfert de secol de democrație „originală”. Motiv pentru care și-au putut ronțăi liniștiți pensiile consistente care le-au fost acordate, cu generozitate, chiar și după decembrie 1989. Abia anul trecut, ambii au intrat în atenția procurorilor militari care îi anchetează sub acuzația de genocid. Dar, începută cu un mare răsunet mediatic, anchetarea celor doi pare a se fi împotmolit în tot soiul de detalii procedurale. Iar întrucât ambii se apropie de 90 de ani, nu ar fi exclus ca, în curând, să aflăm că și ei au murit înainte ca justiția să fi apucat să-și facă datoria. Iar asta nu ar putea fi considerată o „premieră”. În 1998, împotriva colonelului Gheorghe Crăciun, fost comandant al Penitenciarului Aiud a fost depusă o plângere penală în legătură cu moartea a peste o sută de foști deținuți politici. Inițial, el a fost trimis în judecată sub acuzația de „genocid” care a fost modificată, ulterior, în „omor deosebit de grav”. Dar până la urmă, Crăciun nu a mai apucat să fie condamnat întrucât a murit în cursul anului 2001.
Dar, cu mult înaintea lui, pe la începutul anilor 90, fostul ministru de interne Alexandru Drăghici și adjunctul său, fostul general de securitate, Alexandru Nicolski, doi dintre cei mai importanți „artizani” ai crimelor comise în pușcăriile comuniste au murit, și ei, de bătrânețe, fără ca justiția să fi apucat să-i judece cu adevărat.
Vasile Surcel
