Stirea de dimineata este un fel de antet al zilei. Ea iti poate strica buna dispozitie sau, dimpotriva, o poate cataliza in asemenea masura incat nu-ti mai trebuie, ca sa te inveselesti, nici macar capodoperele de la -Banc Show-. Aflam, de pilda, in cadrul matinalului de la ProTV, ca undeva, in lume, a fost deschis un adapost de cinci stele, pentru maidanezi. Mocheta, patuturi cu asternuturi imaculate, televiziune si casete video. De mancare nici nu mai vorbim, in meniu fiind incluse specialitati la care multi dintre noi, romanii oameni, indraznim sa visam o data pe luna (in fiecare luna).
In imaginile care insoteau stirea, maidanezii straini adulmecau sfiosi peretii asezamantului de vreo 160.000 de dolari, inainte de a se instala, de a-si intra in drepturi, de a trece la standarde superioare ale vietii de caine. Pana sa-i vedem cu ochii nostri, credeam ca maidanezii de peste hotare sunt mai emancipati decat cei mioritici, mai tupeisti. Ne-am fi asteptat ca javrele sa se tolaneasca din prima pe canapelutele moi, scheunand afectate si sa-si aprinda, fara sa clipeasca, o tigara de foi. Ei, asi! Daca nu i-ar fi impins de la spate o domnisoara draguta, n-ar fi cutezat nici dansii sa treaca pragul palatului pentru cotarle…
Am indraznit si noi, telespectatorii, sa ne imaginam cum au receptat maidanezii din tara noastra stirea: probabil ca neamul lui Azor a ciulit urechile. -Cinci stele… canapea… mocheta…-. Daca aia din Occident, care – vai mama lor, nu mai maraie de zeci de ani, sunt in stare sa puna laba pe un asa adapost, noi ce sa mai zicem?! La un semn, se strange sfatul corciturilor. Ciolanele reutilizabile sunt depuse in locuri usor de tinut minte. Nu lasi osul, chiar daca ti s-a propus ceva mai bun. Vin flocosii de Rahova, voinicii cu cozi zbarlite din Ferentari, balanii din Berceni. Se aduna costelivii de la capatul Colentinei si incheie un armistitiu fragil cu tavalitii din Vitan. Sosesc vagabonzii cu sange albastru din Militari, Pajura si Buzesti, purtand cu noblete cicatricele luptelor pentru teritorii.
-Noi nu cerem cazare in buricul Bucurestilor?-, se aude din ce in ce mai tare maraitul revendicativ. -Mai mare daraua decat ocaua-, latra unul mai batran. -O sa stam noptile, sa pazim ditamai sandramaua. Sa ceara sau sa nu ceara?-, se gandesc toti de turbeaza. Televiziunea ar trebui sa fie mai constienta ca uneori prezinta stiri cam periculoase.
