În una din scrisorile sale Iorga, vorbind despre bunica, aprecia că era cea mai frumoasă femeie din Moldova.
Manole Velicanu, tânăr asistent la Facultatea de Cibernetică Economică din Bucureşti, s-a îmbolnăvit în anul 1993 de o boală foarte gravă ( anevrism carotidian). Boala s-a agravat rapid şi în scurt timp nu a mai putut lucra din cauza durerilor atroce de cap şi a unei stări generale total deteriorate.
A fost internat la spitalul de neurochirurgie Obregia la secţia renumitului chirurg Leon Dănăilă, unde numeroşi bolnavi aşteptau să fie opertaţi. Soţia lui Manole mi-a telefonat disperată, rugându-mă să-l ajut pentru ca profesorul Dănăilă să urgenteze operaţia, deoarece orice întârziere putea fi fatală. Deşi nu îl cunoşteam pe ilustrul medic, am telefonat şi am vorbit, rugându-l să facă tot ce poate pentru a-l salva pe bolnav.
A fost operat după câteva zile, operaţia a reuşit, iar Manole Velicanu şi-a reluat activitatea la facultate. Astăzi, la vârsta de 64 de ani, este sănătos şi un foarte apreciat profesor. „ M-am născut a doua oară” mi-a spus Manole acum câteva zile şi acest fapt îl datorez marelui om şi chirurg, Leon Dănăilă.
În fiecare an de ziua lui, îmi îngădui să-l vizitez ducându-i flori, în chip de recunoştinţă.
De curând s-a vorbit mult despre academicianul Leon Dănăilă şi am aflat că este fecior de ţăran, (născut în anul 1933) în orăşelul Darabani din judeţul Botoşani. Şi-a făcut studiile primare şi liceale la Darabani şi Dorohoi, apoi Facultatea de medicină la Iaşi. La început medic de ţară, apoi a progresat profesional continuu, ajungând după câţiva ani medic specialist chirurg, la Spitalul Obregia. A devenit o mare autoritate naţională şi internaţională în domeniu, cu reuşite operatorii spectaculoase, sute de lucrări de specialitate publicate şi numeroase distincţii, printre care şi cea de Membru al Academiei Române.
*
* *
Darabaniul este un mic orăşel din apropierea capitalei judeţului Botoşani şi eu însumi, botoşănean prin naştere, am avut revelaţia să-mi amintesc de unele mari personalităţi ale zonei.
Mihail Eminescu (n. 1850) , poetul nostru naţional, s-a născut la Ipoteşti, lângă Botoşani. Este de prisos să amintesc ce a însemnat Eminescu pentru poporul român. L-am venerat de tânăr şi fiind închis la Jilava, unde ispăşeam o condamnare politică, în anul 1950, am recitat cu emoţie „Doina”. Nu realizam riscul de a fi denunţat bestialului „comandant” Moromete, care probabil m-ar fi omorât în bătaie. De sus, unde se afla Eminescu, l-a apărat pe tânărul botoşănean, care îl admira.
Cu George Enescu ( n. 1881), marele compozitor român, născut la Liveni, tot lângă Botoşani, am avut relaţii de familie indirecte, deoarece unchiul meu Romeo Drăghici a fost acela care în 1953 l-a convins pe Petru Groza să reia relaţiile cu Enescu, care se afla la Paris şi era proscris de autorităţile comuniste. Enescu împreună cu soţia sa Mariuca, au donat statului român superbul Palat din Calea Victoriei, care a devenit şi este şi astăzi Muzeul George Enescu.
Nicolae Iorga ( n 1971), alt mare botoşănean, era văr cu bunica mea Maricica Stroici, născută Hasnaş. În una din scrisorile sale Iorga, vorbind despre bunica, aprecia că era cea mai frumoasă femeie din Moldova.
Am avut onoarea să am relaţii directe cu marele matematician născut la Botoşani, Octav Onicescu ( n. 1892) care conducea lunar o sesiune ştiinţifică la Direcţia Generală de Statistică. În anul 1975 m-a invitat să prezint o comunicare ( „ Programarea matematică multicriterială” ) apreciată şi comentată de Octav Onicescu.
În anul următor, la o altă sesiune ştiinţifică, Onicescu mi-a mărturisit că a fost coleg de liceu, cu George Brăileanu, văr cu tata.
În micul spaţiu al Botoşanului, era firesc să ne găsim cunoştinţe comune.
*
* *
Lista personalităţilor excepţionale născute la Botoşani, sau în localităţi din imediata vecinătate, poate fi completată cu numele a doi mari pictori : Ştefan Luchian ( n , 1868) şi Octav Băncilă ( n. 1872) , cu cele ale matematicianului Dimitrie Pompei ( n 1871) , scriitorului Mihai Sorbu ( n. 1885) şi a biologului Grigore Antipa ( n. 1867).
Nu putem să nu fim plini de mândrie şi în acelaş timp uimiţi, că într-un spaţiu de doar câteva sute de km pătraţi, din Moldova de Nord, s-au născut unele din cele mai ilustre personalităţi ale ţării. Dumnezeu a orânduit astfel lucrurile şi trebuie să-i fim recunoscători. Totodată ne întrebăm dacă există în această mică zonă din judeţul Botoşani, condiţii inefabile care determină apariţia unor inteligenţe şi talente extraordinare.
Ferice de ţara care are astfel de „spaţii” binecuvântate !
Poate mai există şi altele în România, dar chiar existenţa unuia singur, ne dă mari speranţe că oameni deosebiţi, vor contribui la progresul ţării.
Fiindcă este mare nevoie acum de astfel de oameni în ţara noastră !
Dr. Gh. Boldur-Latescu este profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist
