Incercarea Parchetului National Anticoruptie de a face lumina in fotbal este binevenita. Odata si odata trebuia sa se ajunga aici, in punctul in care, nemaifiind nimic de -pangarit- in zona sportului-rege (atat de departe s-a mers cu falsificarea spiritului competitiei!), este cazul sa se ia masuri drastice. Acolo unde, evident, vor exista si probele de rigoare. Acum nu mai este vorba despre Liga sau Federatie, care se spala pe maini la orice meci suspect, punand in permanenta placa arhicunoscuta a -inexistentei dovezilor-. Acum este cu totul altceva. Vorbim despre o institutie care are datoria sa indeparteze cortina raului…
E timpul sa se opereze cu bisturiul. Pentru ca nici unul dintre -vechii corifei- nu va accepta sa renunte la practici… procedeul se cunoaste… hai, pana trece furtuna, ca doar n-o dura o vesnicie!, ne mai potolim… apoi, fireste, revenim la ceea ce stim mai bine… punem din nou in functiune -telefonul fara fir-… relatiile oricum se pastreaza… cum sa uitam de -efectul terapeutic- al unei reciprocitati?… Cam asa se prezinta lucrurile, inca se mai -lucreaza- asa in fotbalul romanesc. Meciurile nu pot insela ochiul avizat al spectatorului, al ziaristului din tribuna. Necinstea sare imediat in ochi. Noncombatul este mirosit de indata. A fost cazul Bistritei, la Craiova si la Ploiesti, al unei echipe care nu se poate dezbara de vechile – si utilele – obiceiuri. Este doar un exemplu. Dar nu e oare suficient? Noi credem ca da. Spuneam ca a venit vremea sa facem curatenie, intrand cu -buldozerul- in practicile unora care, iata, au adus fotbalul romanesc in pragul colapsului. Poate nici nu mai e nevoie de avizul forurilor cu drept de decizie in fotbal, LPF ne-a convins ca nu va lua niciodata masuri drastice, FRF are alte indeletniciri. Solutia e una singura – si se stie foarte bine cum si de cine trebuie aplicata, dar nu s-a apelat la ea fiindca nu a existat – nota bene – vointa politica necesara. Ne referim la flagrant, la interceptarea telefoanelor, la intreg cortegiul de actiuni specifice! Cum altfel sa-i depistezi pe conducatorii corupti sau pe arbitrii -manjiti-? Fara o asemenea desfasurare de forte, fara tenacitatea si curajul celor care vor coordona actiunea, nimic nu se va misca. Purtatorul de cuvant al PNA, Gabriela Neagu, afirma deunazi ca e nevoie de mai multe luni pentru a se ajunge la unele concluzii, ca nu e deloc simplu sa aduni dovezi, dar si ca demersul este unul fara precedent in istoria fotbalului romanesc. De acord. Nu e simplu, dar este absolut necesar. Mergand in continuare pe coordonatele stiute, acelea care ne-au condus spre inevitabilul faliment, vom ajunge -ciuca batailor- pentru intreaga Europa! De aici trebuie sa plece orice discutie.
Altfel, diferite personaje se perinda pe la PNA: Mircea Sandu, Dumitru Dragomir, Ilie Dumitrescu, Florin Prunea, Ion Craciunescu, Cristian Borcea. Vor urma, probabil, si altii. E un inceput incurajator, sunt semne ca intr-adevar ceva se misca. Deocamdata, dintre toti cei audiati, cuvantul lui Ilie Dumitrescu a sunat cel mai bine, exprimand o stare de spirit care vorbeste despre faptul ca noi, jurnalistii, nu predicam -in pustiu-. Ce a spus Ilie? Aparent, nu foarte multe: -Daca 90% se joaca astazi corect in campionatul nostru, meritul este al presei. Mai sunt insa reciprocitati-. Iata ca se recunoaste meritul presei, deseori blamata pe nedrept, chiar tarata prin sala pasilor pierduti sau, pur si simplu, sfidata si batjocorita. Ilie are curajul opiniei. Nu este santajabil. Nici -pete- n-are in biografie. El este un fost international de succes si un antrenor cu frumoase perspective. Unul dintre cei jigniti grosolan de presedintele LPF. Ilie Dumitrescu este cel care, intr-o dezbatere televizata, i-a spus lui Dragomir ca blaturile erau puse… la dospit la carciuma sa, la -Maxim-. Si Dragomir, grijuliu, i-a facut hartie, trimitand-o la PNA. Ce tupeu! Avea dreptate Prunea cand afirma ca totul s-ar fi rezolvat lesne daca Dragomir ramanea la PNA cand a fost la audieri. Uneori, problemele complicate se rezolva atat de simplu. Nu-i asa, Corleone?
