Cand ne umilea, la (primul) Kosice, cu 5-2, Cehoslovacia lui Skuhravy, -domnia- lui Cornel Dinu se incheia in ruine. Tot dupa un 2-5, dar acasa, in fata Danemarcei, avea sa se sfarseasca, lamentabil, mandatul celui care a fost desemnat -antrenorul secolului XX-, Anghel Iordanescu. Atunci, in *93, mai existau sanse de calificare, care aveau sa fie materializate. Si era pe teren un jucator genial, Gica Hagi. Plus un lot valoros, dornic de performanta. Acum, din pacate, nu mai e aproape nimic.
Se profila cam de multisor dezastrul, dar tot speram ca ne va ocoli, ca vom gasi o rezolvare a crizei profunde prin care trece fotbalul romanesc, ca vom uita de noianul neimplinirilor obtinand o alta calificare la un turneu final de CE. Dar, iata, s-a stricat si ultima jucarie care ne mai ramasese – echipa nationala! Trebuia sa cada si ultima reduta, nu-i asa? Cat sa mai fi rezistat sandramaua? Nimic nu poate dura la infinit, nimic din ce este cladit pe picioare de lut nu are cum sa devina un edificiu de lux, durabil, asa, peste noapte, in ciuda ambalajului poleit… Ne-am batut joc si de teren, desigur, oferindu-l unor diletanti care, in loc sa-l aduca la standardele optime, l-au transformat intr-o suprafata demna de orice decor tv african, in care nisipul, valurile de praf si copiii distrofici sunt elementele ce-ti provoaca o nesfarsita compasiune… Iar acum am ajuns sa ne plangem de mila.
S-a ales praful de tot si de toate…
N-am pierdut, sa fim corecti, din cauza terenului prost. Am pierdut pentru ca am fost inferiori adversarului, dar si pentru ca norocul ne-a parasit definitiv intr-un moment decisiv. Castigam, mai traiam! Pierdeam, muream! Si am fost invinsi, am parasit… nisipul de pe National -pe scut-, la un scor cu adevarat umilitor. Cosmarul numit Danemarca repune pe tapet situatia catastrofala a fotbalului nostru, dominat de nereguli si patimi, jocuri de culise si interese meschine. Baza piramidei este inexistenta, de aici pleaca totul, pentru ca din spate vine putin, foarte putin. Copiii si juniorii sunt efectiv lasati de izbeliste, cluburile nu se preocupa suficient de soarta lor (investesc mult prea putin pentru -schimbul de maine-), federatia pretinde – si sigur asa e – ca nu mai are bani, dar nici tehnicieni capabili sa scoata talente pe banda rulanta, cercul e vicios. Cum iesim din el? Ar trebui poate sa schimbam -garzile-, iar conducatorii fotbalului – cei de la Liga si Federatie – sa aiba onoarea de a parasi zona pe care ei insisi, prin incompetenta, trufie si rautate, au calamitat-o. De ce oare nu mai accepta Mircea Lucescu, probabil singurul antrenor care are vocatia unui -constructor de echipe-, sa se inhame la jugul nationalei? Intrebati-l pe Mircea Sandu! Pentru ca presedintele FRF este cel care l-a ocolit cu o insistenta demna de o cauza mai buna, desi lui Il Luce i-ar fi dat, cum se spune, inima ghes sa revina. Sa accepte o alta provocare. Sa ne scoata la lumina. Dar, si-au soptit in barba federalii, Lucescu, desi e bun, desi e cel mai bun!, este si teribil de incomod, nu-i deloc manevrabil, trebuie platit corespunzator, pune conditii, vrea fotbal curat in Divizia A, vrea sa munceasca asa cum e obisnuit: ca un veritabil profesionist. N-avem nevoie de asa ceva, sa plece in Turcia, sa ne lase cu ale noastre… Cum sa fi tulburat Lucescu somnul federalilor?! Nu se putea, categoric. Nasu* nu l-a inghitit niciodata. Si uite unde ne aflam, pe fundul prapastiei, adusi acolo de un tehnician, Iordanescu, depasit de situatie, confuz, fara putere de a replica pe parcursul celor 90 de minute. L-au facut danezii, dar si cativa dintre jucatorii sai, sa vorbeasca singur… Asta e, Puiule, ne-a parut bine de cunostinta, dar gata, nu putem trai la nesfarsit din amintirile -generatiei de aur-!
De unde vor fi recuperati banii?
Situatia financiara a fotbalului nostru este una extrem de precara. Cum lesne intuiti, banii sunt din ce in ce mai putini, numarul sponsorilor scazand cu fiecare an. Imaginea fotbalului s-a degradat continuu, performantele au disparut. Cum sa mai ai sponsori generosi in aceste conditii? Echipa nationala suporta si ea consecintele, FRF a ajuns aproape de colaps. Nu mai sunt bani, dar nici perspective. Calificarea la Europenele din Portugalia este compromisa. Acest lucru anunta un cutremur financiar de proportii, stiut fiind faptul ca UEFA vireaza 1,5 milioane de dolari in contul fiecarei echipe calificate la turneul final. Sa nu uitam ca, in 2002, prin ratarea World Cup-ului asiatic, am inregistrat o alta pierdere substantiala: 4 milioane de dolari! Pentru ca acum, logic, prin bugetul FRF sa cam bata vantul – in 2000, reamintim, eram pe locul 9 in clasamentul FIFA; acum ne regasim pe pozitia a 24-a, deci nu vom mai fi in grupa a doua valorica si, implicit, nu vom mai avea statutul de cap de serie la urmatoarea tragere la sorti, cea pentru CM din 2006. Asta-i realitatea. Si inca o intrebare de bun-simt: cine plateste cu -bani grei- o reprezentativa care s-a obisnuit sa paraseasca mereu gazonul (sau asa-zisul gazon) cu capul plecat, intr-un cor de fluieraturi? Raspunsul sa-l dea Mircea Sandu, cel care, absolut normal, trebuie sa asigure in continuare tricolorilor si antrenorilor, precum si celorlalte loturi nationale un buget realmente performant. De unde vor fi recuperati banii? Din jobenul Nasului? Sau o avea Mircea Sandu talente ascunse, de veritabil – si unic – prestidigitator si nu stim noi? Oricum, e de asteptat ca, in viitorul nu tocmai indepartat, -furtuna financiara- sa nu ocoleasca modernul sediu al -Casei Fotbalului-… Altfel, Mircea Sandu va discuta in aceste zile, probabil maine, cu Iordanescu pentru a regla conturile cu acesta. Puiu a spus ca, avand onoare, nu va reveni asupra demisiei. E singura certitudine, deocamdata. Ca posibil inlocuitor al lui Iordanescu – Gica Hagi. Sau Loti Boloni. Dintre ei se va alege noul selectioner.
S-a retras Baciul
Efectele infrangerii cu danezii se simt. Ieri, Gica Popescu si-a anuntat retragerea din nationala. Finalul e unul trist, Baciul oprindu-se la cea de a 115-a selectie in tricoul primei reprezentative, pozitie de invidiat daca ne gandim ca inaintea sa se afla doar Hagi, cu 125 de prezente sub tricolor. Nu uitam nici cele 16 goluri marcate de Popescu, pentru ca ele intregesc tabloul unei cariere de exceptie. Si vom spune doar atat, simplu si direct: -Multumim, Gica, pentru tot ce ai facut la nationala!-
Baciul ramane un fotbalist exponential si nu vom cadea in greseala de a arunca zoaie spre el, asa cum gandesc si vor altii, doar pentru ca olteanul nu mai e ce-a fost candva. Pacat ca n-a stiut sa se retraga la timp, pe cand era in plina glorie! Suntem siguri ca si el regreta acest lucru. -Am luat aceasta hotarare, deloc usoara, fara sa fiu influentat de decizia lui Iordanescu de a demisiona. As fi vrut sa ma retrag dupa un Campionat European sau Mondial, dar nu s-a putut. Este o zi in care imi amintesc de toate momentele frumoase petrecute de-a lungul celor 14 ani de la nationala, pe care am considerat-o intotdeauna vitrina de lux a carierei mele. Multumesc tuturor celor cu care am colaborat, sunt sigur ca tricolorii mai au sanse pentru a obtine calificarea-, a declarat Gica Popescu, pasind astfel, aidoma cumnatului sau, -Regele- Hagi, de pe dreptunghiul verde in legenda.
