Sa remizezi cu Japonia nu mai este o catastrofa sau o rusine. Niponii sunt, in mod evident, in progres, Zico se descurca de minune in Tara Soarelui Rasare, in timp ce noi, amortiti dupa esecul din preliminarii, ne facem iluzii. Poate vom fi in 2006 in Germania. Pana atunci, intre Mutu si Nakata asezam semnul egal. Nu ne convine, dar realitatea din teren nu accepta sa fie contrazisa.
Sa mergem din nou in provincie
Hotarat lucru, programarea amicalului dintre Romania si Japonia la Bucuresti, pe stadionul Dinamo, n-a fost o masura inspirata. Chiar daca au venit aproximativ 10.000 de spectatori la arena din Stefan cel Mare, atmosfera n-a semanat nici o clipa cu aceea de la un joc de fotbal, fie si cu caracter amical, deoarece a fost liniste ca la o piesa jucata la -Nottara-! Pe buna dreptate, la sfarsitul intalnirii, tricolorii se aratau nemultumiti de acest lucru. A fost de neinteles cum micuta galerie nipona, alcatuita din cateva sute de admiratori ai lui Nakata si Nakamura, domina fundalul sonor. S-a demonstrat inca o data, desi nu mai era nevoie, ca publicul bucurestean e satul de fotbal, de echipa nationala, ca jocurile amicale nu prea mai au ce sa caute in Capitala, iar pentru viitor FRF ar trebui sa ia in calcul tot mai serios varianta numita provincie. Exemplul Craiova, unde i-am invins pe bosniaci intr-o atmosfera electrizanta, cu un stadion plin ochi, in preliminariile CE, este unul edificator…
Mutu – Nakata, un duel nedecis
Toti am sperat sa vedem un meci bun, sa asistam la o izbanda a primei noastre reprezentative, sa urmarim o continuare pe masura a evolutiei atat de apreciate de la Copenhaga, tocmai in ideea sugerata de selectionerul Iordanescu – -cu acest amical pornim pe un nou drum-. Din pacate, concluziile sunt mai putin spectaculoase decat ne-am fi asteptat. A fost un meci destul de slab. Tricolorii n-au reusit nici un moment sa aminteasca de evolutia anterioara, cea de pe Parken. Ei au avut de infruntat o formatie artagoasa, tehnica, una care a stiut sa se apere, dar si sa construiasca iute si inspirat. In tabara noastra, putine reusite. Ca de obicei, Mutu a semnat golul, primul al partidei. N-a fost in cea mai buna forma, dar ce sa-i reprosezi cand inscrie? In rest, desi au vrut, tricolorii au realizat putin. Vointa n-a fost suficienta. Nefiind stimulati de tribune, elevii lui Iordanescu nu ne-au dat semne incurajatoare pentru viitor, niponii plecand de la Bucuresti cu un egal meritat. Care, sa fim corecti cu noi insine, putea fi chiar o victorie, caci, in repriza secunda, dupa 1-1, oaspetii au fost evident mai incisivi, periclitand poarta lui Lobont.
Cuvantul potrivit pentru a caracteriza evolutia tricolorilor? Mediocru. Echipa nationala a lasat impresia ca bifeaza acest amical doar din obligatie – nici noutatile nu au rupt gura targului (spre exemplu, Dica, intrat titular). Nu au fost decat foarte putine ocazii de gol, ceea ce arata dificultatea cu care jucatorii nostri s-au apropiat de careul nipon. Sigur, golul lui Mutu a fost norocos, a gresit si portarul, dar ce au facut ceilalti? Unde a fost Ganea? Dar Bratu? Dar Pancu? Toti pareau ca inoata. Dorinel Munteanu e si el epuizat. Apararea, uneori, isi dezvaluie slabiciunile. Si in zona centrala (la Iencsi), si pe flancuri (Stoican, sub asteptari). Nu puteam emite pretentii la victorie, egalul e just. Pentru ca japonezii nu ne-au fost cu nimic inferiori, clasa unor Nakata, Nakamura sau Yanagisawa vazandu-se imediat. Mai ales Nakata, fostul coechipier de la Parma al lui Mutu, cel care desi nu a marcat, a pasat excelent in cateva situatii pentru atacanti. Pana la urma, duelul Mutu – Nakata a consfintit o egalitate pe care, dupa aspectul jocului, nimeni nu o poate contesta.
Amicalul Romania – Japonia a venit intr-un moment nu tocmai prielnic. Ne-am amagit si noi, sa recunoastem. Ranile ratarii calificarii sunt inca deschise. Tricolorii se mai gandeau probabil ca, spre seara, la Oslo, Norvegia urma sa obtina biletele pentru baraj, ca era putin probabil ca Danemarca sa piarda la Sarajevo, iar ei, din nefericire, se vedeau izolati in -Groapa-, din ce in ce mai departe de lumea buna. Trist decor, amara constatare!
Romania – Japonia: 1-1 (1-0)
Stadion: Dinamo; spectatori: 10.000
Au inscris: Mutu (*16)/Yanagisawa (*59)
ROMANIA: Lobont – Stoican, Iencsi, Chivu, Rat – Dica (*65 Soava), Radoi (*75 Codrea), D. Munteanu (*83 Zicu), Pancu (*83 A. Cristea) – Ganea (*63 Bratu), Mutu. Antrenor: Anghel Iordanescu.
JAPONIA: Kawaguchi – Yamada, Tsuboi, Nakazawa, Santos – Nakata, Inamoto, Ono, Nakamura – Yanagisawa, Takahara (*80 Okubo). Antrenor: Arthur Coimbra Zico.
A arbitrat F.C. Mendez, ajutat de L.N. Lopez si E. Rozas (toti din Spania)
Cartonase galbene: Pancu (*29), Mutu (*50), Codrea (*89)/Santos (*43), Takahara (*63), Tsuboi (*89)
