Orice s-ar obiecta, Florin Halagian ramane un nume mare in peisajul tehnicienilor romani, fiind recomandat de performantele realizate de-a lungul anilor, dintre care la loc de cinste raman titlurile cucerite cu FC Arges si Dinamo. Genul de antrenor incomod, mereu temperamental, -Hala- si-a onorat insa totdeauna blazonul, lasand impresia ca reprezinta persoana potrivita pentru a fi angajata atunci cand -corabia e aproape scufundata-. Ca si cum ar detine retete miraculoase… Armeanu* a salvat multe echipe, castigurile sale banesti fiind si ele pe masura, astfel explicandu-se crearea unei legende, potrivit careia acesta este unul dintre cei mai scumpi antrenori din Romania. Cert este ca Halagian, in general vorbind, si-a respectat angajamentele asumate la semnarea contractului. Acum profesorul este -in asteptare- si n-ar fi exclus ca, in retur, intr-un moment de cumpana, cand soarta unei divizionare A va parea pecetluita, sa-l revedem pe banca tehnica.
– Cu ce se mai lauda in momentul de fata Florin Halagian?
– N-as putea sa spun ca sunt prea bine. Dimpotriva, ma chinuie o raceala pacatoasa si stau mai mult pe acasa. Saptamana asta sper sa ma refac.
– Nu ocoliti factorul strict fotbalistic.
– Se poate nota ca sunt director tehnic al Argesului, dar fara sa intervin peste antrenorul Ion Moldovan, care are mana libera sa pregateasca echipa. Sunt cu sufletul in Trivale, nici nu s-ar putea altfel, pentru ca acest club e parte componenta din viata mea. Am cunoscut toate satisfactiile posibile cu aceasta grupare si trebuie sa o ajut cu tot ce pot eu, indiferent de postura in care ma aflu. Daca e nevoie de un sfat, il dau cu draga inima. Conteaza, cred, fara falsa modestie, experienta pe care am acumulat-o.
– Pozitia in clasament a pitestenilor anunta un retur infernal. Subscrieti?
– Va fi greu, e adevarat, dar cand a fost usor? Convingerea mea este ca Argesul va supravietui, exclud orice varianta pesimista. Baietii se pregatesc asa cum trebuie la Sinaia, au un tonus corespunzator, se pare ca si-au dat seama ca rigorile elitei presupun un efort mult mai mare decat cel din prima parte a campionatului.
– E mai bun lotul actual?
– Asta numai returul o va arata. Nu vreau sa dau note acum, dar parca stam mai bine decat asta-toamna la acest capitol.
– A aparut si Jean Barbu…
– Nu e vorba numai de el. Sigur ca Barbu este un atacant valoros, care singur poate hotari deznodamantul unui meci, insa e bine sa mizam pe echipa, pe grup, mai bine zis pe forta grupului.
– Va vedem la primavara conducand de pe margine vreo echipa?
– Sincer, nu pot sa dau un raspuns clar, desi inclin sa cred ca voi ramane in afara antrenoratului pana la vara. Ma mai odihnesc si eu, ca destul am trepidat pe banca…
– Haideti sa trecem la alt subiect -fierbinte-: sindicatul antrenorilor. Il mai faceti sau nu?
– Cum sa renuntam la asa ceva? Nici gand. Lucrez in continuare la constituirea lui. Am trimis scrisori tehnicienilor, nadajduind ca vor imbratisa propunerile mele. Oricum, finalul campionatului sper sa ne gaseasca in alt stadiu, sa fim deja in -stare de functionare-. Nu e insa un demers care sa-si gaseasca rezolvarea cat a-i bate din palme, te rog sa retii aspectul, fiindca mai sunt destule aspecte de clarificat. Fara sa intru in detalii, vreau sa consemnezi ca lucrez intens la proiect.
– S-a acreditat ideea, si probabil stiti, ca un astfel de sindicat nu e tocmai pe placul FRF. Pana la un punct, ar fi de inteles, caci nimeni – nici un patron, inclusiv din fotbal – nu moare de dragul sindicalistilor…
– Prefer sa nu ma lansez in speculatii. Opinia mea este ca antrenorii au nevoie de sindicat. Cine altcineva sa le apere drepturile? N-ati vazut cum se dispenseaza patronii cluburilor de tehnicieni, cat de rapid se scrie demiterea unuia sau altuia? Eu zic ca antrenorii n-au nici un sprijin, prea sunt, cum se spune, in bataia vantului. Iar momentele grele pentru colegii mei de breasla sunt, parca, din ce in ce mai multe. Sa privim si spre curtile altora, prin Europa, pentru ca acolo sunt modelele adevarate. Vom constata ca meseria de antrenor are un alt statut, ca exista un anume respect pentru cei care activeaza in domeniu. Ca peste tot in lume, si in Romania antrenorul trebuie sa devina un personaj respectat. Munca lui va trebui sa fie privita cu alti ochi. Ma refer la cei cu adevarat profesionisti. Iar sindicatul va avea menirea de a le apara drepturile, fiindca au si asa ceva, nu numai obligatii!
– Intelegem ca veti fi sindicalist-sef…
– Sper. In fond, cine sa-l conduca? Nu cel care se zbate pentru a-l pune pe picioare, chiar si cu riscul de a-si strica prietenii vechi sau de a-si face dusmani? Pana la urma, important e sa reusim, sa fim uniti. Doar in felul acesta vom da Cezarului ce-i al Cezarului! Vom face din meseria de antrenor una ca oricare alta, respectata si pretuita.
– Altfel, cum vedeti fotbalul romanesc? Intrezariti progresul Diviziei A?
– Raman un vesnic optimist. Daca tehnicienii nostri vor lucra bine, daca jucatorii vor da dovada de responsabilitate in fiecare disputa si daca arbitrajele vor fi corecte, da, campionatul nostru va creste. Turul reprezinta un semnal pozitiv. Confirmarile trebuie sa vina in sezonul de primavara. Care, in paranteza fie spus, va insemna, din toate punctele de vedere, o batalie pe viata si pe moarte…
