S-a impus, asadar, Steaua. Este o victorie, in primul rand, a tenacitatii si a ambitiei, a unei mai bune organizari a jocului. Si, in al doilea rand, a unei defensive – cea a echipei lui Piturca – mult mai compacte, printre componentii careia se trece foarte greu, daca se trece!, ceea ce sugereaza nu doar valorile individuale, ci si o oarecare omogenitate.
Steaua n-a reusit sa-si aduca suporterii la extaz prin cele aratate pe teren, dar le-a daruit o izbanda care, mai mult ca sigur, compenseaza orice eroare tehnica. Derby-ul a prilejuit o inclestare pe cinste. Publicul a umplut stadionul, intuind ca va fi un meci tare, fapt care s-a si intamplat. Desi n-a fost spectacol, desi arareori constructia s-a limpezit (Aliuta – slab; Dinamo n-are -dirijor- clasic!), s-a pus osul la bataie. Fara menajamente.
Dinamo a lasat o impresie ceva mai buna in primul act, cand a avut un plus la capitolele organizare si stapanire de sine si a beneficiat de doua ocazii imense, ambele irosite, prin Danciulescu si – mai ales – Vlad Munteanu (scapat singur, din pozitie centrala, a fost blocat providential de portarul bielorus). Preferand sa joace la ofsaid, ros-albastrii n-au dovedit tot timpul aceeasi siguranta, iar asta putea sa-i coste. Hamutovski a aparat insa exceptional la faza evocata si l-a blocat pe Munteanu, intr-un moment in care -canii- se si vedeau cu sacii-n caruta. De partea gazdelor, o singura situatie clara, in finalul reprizei (min. 44): Rachita a executat o lovitura libera de la marginea careului in transversala. Delwarte era batut. A avut insa noroc…
Repriza a doua. Inceput in tromba al Stelei si golul apare in min. 50. Dupa o frumoasa incursiune a lui Nesu pe flancul stang, balonul ajunge in careu la Claudiu Raducanu, care, mereu la panda, finalizeaza cu sange rece, printr-un sut puternic si plasat, fara sperante pentru Delwarte. N-a fost ofsaid la Raducanu, care se afla pe linie cu Meride in momentul primirii balonului. S-a vazut inca o data ca golgheterului stelist ii este suficienta o oportunitate pentru a inclina balanta… Andone a purces la schimbari. Inutil. Nici unul dintre jucatorii sai n-a strapuns reduta stelista. Apararea lui Piturca s-a dovedit imbatabila, fiind coordonata impecabil de un Rachita care joaca din ce in ce mai bine, in pofida trecerii anilor.
Salomir l-a eliminat pe Curt pentru cumul de -galbene-. Sanctiune corecta. Dar acelasi Salomir il iertase, nejustificat, pe Burca, la o abatere similara. Greseala evidenta de arbitraj, dar bine ca a ramas 1-0. Altfel, scandalul ar fi fost urias. Si pe buna dreptate… Este un succes logic al Stelei, care, desi n-a facut un meci mare, si-a urmarit, am spune cu fanatism, scopul. Pe care finalmente l-a atins. Datorita organizarii superioare a jocului, acoperirii judicioase a terenului. Plus ca Steaua a fost mai in vana, clar mai in vana decat rivala sa de-o viata, inca departe de asteptarile lui Ando si ale suporterilor. Eternul derby poate primi, sa zicem, o nota de 7. Cu ingaduinta, e adevarat. Pentru public insa, dam 10 fara nici o retinere! Atmosfera a fost ca la un superderby. Unul occidental.
STEAUA – DINAMO 1-0 (0-0)
Stadion: -Ghencea-; spectatori: 25.000
A marcat: Cl. Raducanu (*50)
STEAUA: Hamutovski – Radoi, Curt, Rachita, Nesu (*60 Nanu) – Fl. Dumitru, Falemi, Aliuta (*71 P. Stoica), Bostina – Cl. Raducanu (*78 Pitu), Oprita. Antrenor: Victor Piturca
DINAMO: Delwarte – Iordache (*75 Tames), Burca, Meride – Stoican, Fl. Petre (*63 Cl. Niculescu), Alexa, Vl. Munteanu (*52 Zicu), Semeghin – Danciulescu, Barcauan. Antrenor: Ioan Andone
A arbitrat Marian Salomir, ajutat de Ad. Vidan si Cr. Nica.
Cartonase galbene: Curt (*68, *87), Rachita (*81), Fl. Dumitru (*89), Nanu (*90)/Burca (*32), Alexa (*41), Barcauan (*67)
Cartonas rosu: Curt (*87)
