Pentru zgarcenie exista un etalon. Cel scotian. In fotbalul nostru, cand vorbim despre cei care conduc gruparile de prim-esalon, numele lui George Copos este rostit cu respect. Pana si de dusmanii sai. Copos are o ambitie si o tenacitate care, privite din exterior, pot trezi un sentiment de admiratie. E un om de afaceri de top. Pentru ca, asa cum spune el insusi, -imi doresc tot timpul sa performam-. A avut, e corect, si rezultate formidabile cu Rapid, club caruia i-a redat gustul performantei. Omul din fruntea visiniilor, uns cu toate alifiile, iese din cand in cand la rampa. Mai mult sau mai putin justificat. Dar, deseori, spectaculos. Spune ba ca va retrage Rapidul din campionat, ba ca Mitica Dragomir face si drege, ba ca statul nu sprijina fotbalul, ba ca formatia din Grant e una muncitoreasca. Petarde, multe petarde. Toate ii cresc insa popularitatea, caci o imagine se intretine cu efort, nu stand ascuns in propria carapace. La fel de adevarat este insa ca multi il arata cu degetul. Si prieteni, si neprieteni. -Este cel mai scotian dintre rapidisti-, aluzie la zgarcenia proverbiala a patronului de langa sine, care, cand vine vorba despre bani, n-are mama, n-are tata, are doar o replica perversa si, credem noi, nedemna de renumele sau: -Suntem un club sarac, nu ne permitem sa…-
Desigur, Copos isi poate gestiona cum vrea fondurile banesti. Il priveste. Insa cand discuta despre performante, despre Ligi ale Campionilor si tururi superioare, despre un Rapid puternic, un Rapid capabil nu doar sa domine intrecerea interna, ci si sa se prezinte onorabil in competitiile intercluburi europene, magnatul visiniilor ar trebui sa faca un singur lucru. Sa-si descoasa buzunarele! Nu ca i-am admira pe cei risipitori, care arunca (unii numai sa atraga privirile celor din mass-media!) cu dolarii in stanga si-n dreapta, dar nici asa… Cazurile din curtea lui Copos sunt arhicunoscute. Destui jucatori au patimit. Ce sa mai spunem despre Robert Nita, care, saracul, a acceptat sa i se micsoreze drastic contractul – ce oroare! sa nu-ti respecti cuvantul dat, adica iscalitura de pe contract! – numai pentru a nu se desparti de Rapid, echipa pe care, intr-adevar, suntem convinsi ca fotbalistul o iubeste, mai bine zis pe suporterii ei frenetici… Dolha a intrat si el in dizgratia lui Copos, pentru ca a avut -neobrazarea- sa vrea sa-si negocieze prelungirea contractului. Ultima isprava, care ne lasa perplecsi, soseste tot dinspre Giulestiul vesel: pentru un maruntis de 10.000 de dolari, cerut de UTA, Rapid risca sa ramana fara camerunezul Njock, un bun varf, un posibil inlocuitor ideal al lui Bratu, in caz ca ultimul, asa cum se aude, va poposi la Galatasaray.
Cu doar cateva zile inaintea startului european, Rapid seamana cu un cuib de viespi. In loc de liniste si concentrare, tensiuni si neintelegeri. Si mai avem pretentia ca Jeremy Njock, daca i se va rezolva pana la urma situatia, sa fie asul din maneca lui Mircea Rednic si sa puna la respect defensiva belgiana, dupa ce este tinut sub o presiune absolut inutila? In vreme ce Anderlecht, chiar si cu cateva absente notabile, intre care si cea a capitanului De Boeck, isi vede in tihna de pregatirile confruntarii cu giulestenii si, mai ales, castiga in amicale. Jestrovici si Dindane, -gurile de foc- ale antrenorului Broos, puncteaza cu regularitate. Marea speranta Njock, in schimb, nu prea stie unde va fi maine.
