Nici o alta echipa din Romania nu este mai huiduita la Craiova decat Dinamo! La auzul acestui nume, oltenii simt ca se inabusa, se revolta imediat. Universitatea poate pierde orice meci, poate chiar si sa retrogradeze, dar nu are voie sa cedeze in fata -cainilor-. Asa a fost mereu. Asta e istoria, nimic nu o poate schimba. Craiova – Dinamo a fost insa intotdeauna un derby, un meci incins, spectaculos. Ultima confruntare, disputata in Banie, a revenit pe merit oaspetilor.
– Universitatea nu-i un Mercedes, poate doar un Tico
Previzibil, oltenii au luat cu asalt arena -Ion Oblemenco- si au realizat un spectacol unic in tribune. Aproape 30.000 de suporteri ai -Stiintei- au venit sa aplaude o izbanda a alb-albastrilor, au crezut in ea, insa n-a fost ziua Craiovei.
De multe ori, spectacolul tribunelor, demn de orice inclestare de pe batranul continent, comparabil cu ceea ce vedem pe -Bernabeu-, a fost peste cel de pe gazon. Un singur cuvant exprima fidel cele vazute duminica seara pe stadionul pe care, odinioara, Balaci, Cartu, Irimescu si Geolgau ofereau clipe de neuitat, magice fanilor veniti din intreaga Oltenie: uluitor! Intr-adevar, Universitatea are un public de nota 10, care merita o echipa pe masura. Din pacate, formatia lui Sorin Cartu este departe de asteptari. Ea se prezinta la un nivel mediu, adica mult sub ceea ce i se cere. Suporterii vor sa vada alergand un Mercedes si nu li infatiseaza decat o Dacie, cel mult un Tico! Asta e comparatia justa.
Craiova de astazi nu poate fi mai mult decat este pentru simplul motiv ca n-are valoarea necesara. N-are un schelet de echipa pe care sa se poata construi, sa se adauge ceva de calitate. Njock rateaza din cele mai favorabile pozitii, Bengondo reprezinta o caricatura de atacant, Borbely alearga mult si fara rost, Badea nu mai poate nici el sa-si duca echipa la liman, Stanga se zbate ca pestele pe uscat, iar Guso apara pana la un punct, caci nu-i poti pretinde sa faca minuni. Acesta e tabloul unei Craiove entuziaste, dar cu multe, prea multe -gauri-, prada usoara in acest sezon pentru -dusmanii- sai din Capitala.
– Nu pleca Sorin Cartu, tu esti ultimul vinovat!
Trist, dar demn, Sorin Cartu spunea dupa meci ca vrea sa renunte, ca intentioneaza sa-si rezilieze contractul. Luptator innascut, Cartu da si el semne de oboseala. Fie si partial, il intelegem. S-a saturat sa tot lupte cu -morile de vant-. Nu poti lua titlul sau Cupa cu -marfa- second-hand, scuzati-ne expresia! Oricat de priceput ar fi, si rezultatele anterioare dovedesc ca e, tehnicianul oltean se vede in situatia de a nu putea face mare lucru. N-are cu cine. Ce transferuri a efectuat Universitatea in ultimul an? Egale cu zero! Silit sa defileze cu ce are la dispozitie, antrenorul a incropit o trupa bunicica, demna de o clasare la mijlocul clasamentului. I se cere insa performanta. Sa bata pe Steaua, pe Dinamo, pe Rapid! Cu cine? Cu Stoianoff sau Bengondo? Niciodata.
Daca vrea rezultate notabile, Dinel Staicu sa investeasca mai intai! Sa bage adanc mana in buzunar si sa-i aduca lui Cartu doi-trei jucatori de valoare, abia apoi sa-l critice. Asa-i corect. Publicul stie asta, e de partea antrenorului. Si nu-l tintuieste pe Sorin la stalpul infamiei! Dar la o echipa ca Universitatea, care viseaza si vizeaza locurile fruntase, nu se mai poate merge pe acest drum, al jumatatilor de masura. Patronul Staicu va regreta daca se va desparti de Cartu, fiindca acesta este cel mai bun produs al Olteniei in materie de antrenori. Sa nu uite Dinel Staicu faptul ca singurul titlu de campioana al -Stiintei-, obtinut dupa *89, a fost obtinut de Sorin Cartu…
Pentru tehnicianul -juvetilor-, o sincera incurajare: nu renunta Sorine, n-ai voie sa te dai batut, chiar daca, deocamdata, conducerea clubului nu te ajuta! Nici cand ai luat titlul n-a fost mai usor!…
– Niste -caini- infometati de… puncte
Doua vorbe si despre Dinamo. S-a impus absolut meritat, fiind superioara la toate capitolele. N-a fost o superioritate zdrobitoare, semn ca si -cainii- mai au destule de pus la punct, dar a fost suficient pentru cele trei puncte, extrem de importante pentru Andone – da, bucuria antrenorului dinamovist, care se imbratisa cu Mihaescu la final, era perfect justificata! Dinamo realizase o partida buna si reusise o victorie mare!
N-am gresit cand l-am considerat pe Ando artizanul succesului din meciul cu Sahtior Donetk, intrucat el a -recidivat- la Craiova: si-a asezat inspirat echipa, a apelat la o tactica adecvata. Iar Dinamo a capatat deja experienta, pluseaza la capitolul coeziune, dar, inainte de orice, are coerenta in exprimare – ceea ce i-a lipsit foarte mult timp. Dinamo a avut in Delwarte un excelent portar, iata inca o bila alba pentru Ando, care a mizat neincetat pe belgian. Dar a mai avut ceva Dinamo: un plus de valoare pe ansamblu. Priviti si comparati: Danciulescu – Cl. Niculescu pe de-o parte, Njock – Borbely, pe de alta. Sunt cuplurile de atacanti ale celor doua echipe, iar ele au facut finalmente diferenta. Danciulescu a inscris cu sange rece, Claudiu Niculescu s-a dovedit periculos in dese randuri. Njock si Borbely si-au trimis sustinatorii in bratele deznadejdii, deoarece n-au izbutit sa se descurce prin -ochiurile- plasei intinse in defensiva de catre -caini-.
Dinamo a jucat pragmatic in Banie, a cucerit toate punctele si, iata, s-a pozitionat in coasta Stelei. Aceasta izbanda trebuie sa insemne insa un motiv suplimentar de optimism in perspectiva returului de la Donetk, pe care ni-l dorim incheiat cu bine. Continuand astfel, -cainii- ne vor putea aduce un rezultat calificant din Ucraina.
