Caldura ucigatoare, sambata dupa-amiaza, la Ploiesti, la ora startului partidei. Sportul venea la castig, era limpede, caci avea nevoie disperata de puncte si un pasiv dezastruos (minus 11) la -adevar-, in timp ce Astra tintea victoria pentru a-si asigura un final lejer de campionat, incercand sa-si verifice fortele inaintea decisivei confruntari de miercuri, din returul semifinalelor Cupei, cu Dinamo. Absolut surprinzator, ritmul intalnirii a fost destul de bun, in pofida caniculei, jucatorii ambelor combatante depunand un efort generos si constant. Ploiestenii au dominat inca de la inceput, si-au masat adversara in preajma portii aparate de Stancioiu, dar prima ocazie a ratat-o, nepermis, Mazilu, care, lansat in careu, a luftat ca un incepator (*10). Studentii au echilibrat disputa, pasand cu acuratete, preferand fie tasnirile pe contraatac, fie constructia laborioasa la mijlocul terenului.
Cand se parea ca jocul curge spre fagasul dorit de oaspeti, care probabil s-ar fi multumit in cele din urma si cu un punct, defensiva studentilor si-a intrat in rol, clacand lamentabil. O aparare atat de slaba precum cea a Sportului, care strica absolut tot ceea ce, cu truda, se obtine in atac, unde lucrurile nu stau rau deloc (atacantii lui Cezar Zamfir inscriu cu regularitate), rar ne-a fost dat sa vedem. Am crezut ca esecul, 5-6, din duelul precedent, din Regie, cu Dinamo n-a fost decat un accident, ca o defensiva de prim esalon nu poate gafa la nesfarsit, ca s-au luat masurile necesare. Ei bine, ne-am inselat. Sportul, daca va retrograda, o va face pe mana apararii sale. Una de judet. Lipsita de notiunile elementare ale -fisei postului-: marcaj, dublaj, deposedare, joc aerian etc.
Asa a deschis Astra scorul, prin Craciun, care a reluat cu capul din apropiere (*20) – pe fondul inexistentei marcajului. Iata cat de mult a contat, in economia jocului, la acest scor, amintitul luft al lui Mazilu. Aceeasi aparare fragila, mai ales in zona centrala, a bucurestenilor n-a facut altceva decat sa contemple reusita lui Costescu, autorul unui sut precis, din marginea careului (*25), si meciul parea jucat. Nu mai conta ca, in camp, -sportistii- desenau frumos si ca, pana la finalul primei reprize, acestia iroseau trei situatii de gol – Dinita(*34 si *35) si Irimia (*39). Cu un atacant in plus (Chihaia), Cezar Zamfir si-a fortat destinul dupa reluare. Degeaba. La final a jubilat tot Florin Marin. Mazilu a redus din handicap (*73), insa acelasi Costescu, scapat din asa-zisa stransoare a stoperilor din Regie, a refacut avantajul Astrei (*77). In final, Irimia avea sa puncteze superb, un gol de generic tv!, cu un sut la vinclu, de la 18 m, dar deznodamantul meciului era deja pecetluit. Sportul, o echipa tradata de apararea sa comica, demna mai curand de productiile lui Mr. Bean, pasea astfel apasat pe drumul ce duce spre matineu. Prinderea barajului e si ea iluzorie.
