Înainte de startul Sports Festival și de meciul pe care-l va juca alături de ”Generația de Aur” împotriva legendelor Barcelonei, Neluțu Sabău a făcut o incursiune printre amintiri
Ioan Ovidiu Sabău este unul dintre fotbaliștii exponențiali ai României, membru al ”Generației de Aur”, alături de care va juca sâmbătă un meci amical împotriva ”Legendelor Barcelonei”, în punctul central al Sports Festival. Evenimentul are loc la Cluj între 14-17 iunie, iar doritorii de mișcare sunt așteptați să participe la cele peste 20 de discipline sportive.
Pentru 90 de minte, Neluțu Sabău va îmbrăca din nou tricoul naționalei și-i va avea alături pe cei cu care a împărțit vestiarul mai bine de un deceniu la prima reprezentativă. Gândul că va juca iar pentru ”tricolori”, chiar dacă va fi într-o gală demonstrativă, l-a propulsat pe fostul mijlocaș în zona amintirilor, în perioada în care el s-a apucat de fotbal și a ajuns de la Câmpia Turzii, la Cluj, cu speranța că, la un moment dat, va evolua pentru România.
”Am venit când era vacanță, era foarte mic fizic, slab. Am început antrenamentele și era loc și pentru mine că mulți copii era plecați în vacanță la bunici, așa că vara aceea a fost ca o periodă de probă. Făceam naveta în fiecare zi, plecam la 6.30 de acasă și mă întoarceam noaptea, la 22.30. A fost un sacrificiu mare, dar îmi plăcea enorm să joc fotbal. Eram timid, un băiat simplu de la țară, singur cu geanta în spate, flămând uneori… Plăcerea de a juca fotbal îmi dădea forță, mi-era teamă că nu voi reuși, dar după 3 luni m-am mutat cu școala de la Câmpia Turzii, la Cluj. A început o perioadă cu mari sacrificii, cu naveta, cu lupta cu frigul, cu lipsurile” – Ioan Ovidiu Sabău, fost mijlocaș ”Generația de Aur”.
Sabău și-a legat cea mai mare parte a carierei de jucător, apoi și o perioadă cea de antrenor, de Universitatea Cluj, club la care a cunoscut, cu adevărat, ce înseamnă fotbalul.
” Eu nu-mi amintesc să fii lipsit la vreun antrenament, fiecare părticică din parcul Iuliu Hațieganu a fost călcaltă de mine 5-6 ani, zi de zi. Dormeam cu mingea în pat când eram mic, jucam iarna fotbal pe gheață cu cutia de la conserva de pateu, nu mi-aș imagina viața fără fotbal. Am fost copil de mingi la echipa mare la U Cluj cu Câmpia Turzii, nu m-am gândit că o să ajung să joc lângă cei pe care-i văzusem în meciul acela” – Ioan Ovidiu Sabău, fost mijlocaș ”Generația de Aur”.
Când avea bani, mânca în gară spanac cu ouă
Facând o plimbare pe aleile bazei unde a început fotbalul la modul organizat, Sabău își amintește și de problemele și greutățile peste care a trebuit să treacă în perioada copilăriei. Era încă la școala gimnazială, însă avea responsabilitățile unui adult.
”De la stadion mă opream la cofetărie, mâncam o prăjitură dacă aveam bani, dacă nu, ne mai ajutam între noi. Colegii mergeau acasă, eu mai stăteam în gară, 2-3-4 ore când așteptam trenul, pentru că nu aveam pe nimeni la Cluj unde să stau și trebuia să mă duc acasă, în Câmpia Turzii, Mai păcăleam cu nașu, făceam jumătate, jumătate, îmi rămâneau uneori bani de o porție de spanac cu ouă, mă cunoșteau doamnele de la restaurantul din gară, îmi dădeau chifla cea mai mare. Nu a fost ușor deloc pentru mine, vara era ok, dar iarna era frig, toți se duceau acasă și aveau mâncare caldă, eu așteptam trenul în gară. În minte și acum, primul salariu l-am împărțit cu tata, era datoria și satisfacția mea că pot să dau înapoi ceva din ce a făcut el pentru mine, nu că avea nevoie el de așa ceva” – Ioan Ovidiu Sabău, fost mijlocaș ”Generația de Aur”.
