Partida spectaculoasa pe Bega, cu reprize diametral opuse. N-a mai fost afluenta de public de la jocul cu Steaua, semn ca fanii violetilor nu inghit la nesfarsit contraperformantele, dar atmosfera a placut. Mai ales dupa ce, renuntand la ideea grevei, galeria timisoreana si-a intrat totusi in ritm, pe parcursul primei reprize, si a dat obisnuitu-i recital. Lipsit de incidente in tribuna, galeriile fiind, dupa cum se stie, infratite, meciul s-a incins iute pe gazon, scotand la iveala o formatie gazda in zi fasta, hotarata sa intrerupa seria ghinioanelor – asa cum se aprecia ca fusesera partidele anterioare, in zodia nenorocului – tocmai in compania liderului. Care lider nici el nu statea pe roze, simtind rasuflarea fierbinte a bancarilor. De aceea, venise in Banat sa-si refaca moralul distrus de studentii din Regie, cu o etapa inainte. Asadar, o disputa de -1,X,2- in limbaj pronosportistic. Primele 45 de minute au scos la rampa o -Poli- dezinvolta, curajoasa, incisiva. De partea cealalta, un Rapid depasit clar de situatie, fara busola, fragil in aparare, neinspirat la constructie, inexistent la finalizare. Un lider de compatimit. Dar si lipsit de piese grele, vezi Iencsi si Rat, ca sa nu mai amintim de plecarile din intersezon (Schumacher, Maldarasanu), care se simt mult, foarte mult… -Poli- a avut vreo cinci-sase ocazii clare de a transa partida, insa n-a punctat decat o singura data, in min. 44, prin Silvasan. In rest, Dolha s-a opus cu strasnicie, si-a aparat buturile ca o pantera ranita in orgoliu, care isi simte postul periclitat de venirea lui Savici, nici el un goalkeeper de neglijat. La pauza, sintetizand, -Poli- – Dolha 1-0! Intr-adevar, un mitan in care ghinionul a insotit -armada- lui Gherman. Pentru ca, finalmente, cei care aveau sa rada au fost feroviarii.
Lesne de priceput, actul secund s-a -intors- in favoarea oaspetilor. Intr-un fel, istoria s-a repetat. La ananghie, Rapidul joaca altceva, riposteaza coerent si nu prea iarta. De obicei, se impune dupa pauza. Asa s-a intamplat si la Craiova, si la Arad, si la Timisoara. Cum sa ne explicam metamorfoza liderului? Trebuie sa fie neaparat cu cutitul la os? Cert este ca, trezindu-se, scuturandu-se de haina ponosita a cersetorului, Rapidul a semanat iarasi cu un print, surclasandu-si efectiv adversarul. Jocul sau a mers struna, modern si eficient, si golurile s-au adunat firesc. Godfroid a egalat, Ilyes a adus avantajul, iar Bratu a incheiat apoteotic, -executandu-l- pe nefericitul Bogdan in stilul atacantilor de rasa. Pe margine, infrigurat, dar fericit, Rednic isi incheia calvarul. Gustase si el, in sfarsit, din nectarul harazit invingatorilor. Pentru prima oara in acest retur, capricios precum primavara mult asteptata. Acum, in Giulesti, toata lumea rade, canta si danseaza!
Stadion: -Dan Paltinisan-; spectatori: 15. 000
Au marcat: Silvasan (*44) / Godfroid (*47), Ilyes (*78), Bratu (*80)
-POLI- AEK: A. Bogdan – A. Dumitru (*66 C. Prodan), Zanc, Angheluta, Soltuz, Poenaru – Buia, M. Nicolae, Stancu – M. Oprea, Silvasan
RAPID: Dolha – Perja, N. Constantin, Maftei – Badoi, Ilyes, Bisconti (*85 N. Grigore), Godfroid (*90 Voicu), Soava – Bratu (*87 Makinwa), D. Niculae
A arbitrat I. Serea (Focsani), ajutat de Fl. Hancu (Brasov) si Z. Szekely (Baia Mare)
Cartonase galbene: Godfroid, Badoi
