Sunt momente in viata cand, oricat de bun ai fi si oricat ai luptat pentru a demonstra ca esti capabil, te vezi silit sa defilezi cu esecul. Trebuie sa accepti ca, ratand, apare inevitabil si ora decontului, implicit, a plecarii din postul pe care il ocupi. Demisia rezolva, de cele mai multe ori, totul, dar ea este apanajul oamenilor puternici, a celor care au caracter si, mai ales, simtamantul onoarei.
Ca este asa e inutil sa mai demonstram. Priviti spre lumea buna, nu numai pe continentul nostru, si veti avea proba ca aceasta este una dintre regulile de baza ale societatilor care au evoluat, atingand nivelul de dezvoltare pe care noi abia de-l visam, si care pun intr-adevar pret pe libertate, respect, solidaritate, competenta s.a. Valori ale unui sistem democratic si, desigur, performant. Unde, nu incape nici un dubiu, ce e regula se respecta cu sfintenie. Doar astfel a capatat consistenta edificiul, cu fiecare caramida adaugata…
Probabil ca stiti si acceptati toate acestea. Daca le repetam, si nu vom obosi cu acest demers, o facem tocmai pentru ca la noi e altfel, iar fotbalul romanesc a ajuns nu pe marginea prapastiei, ci chiar in ea. Singurul pilon al acestui fotbal, echipa nationala, a incetat sa mai existe. Ca performanta, ca imagine. Ratarea Mondialului asiatic doar ne-a zdruncinat. Cea a Europenelor ne-a daramat. Si totusi, seful FRF ne anunta ca, -spre necazul dusmanilor sai-, nu va pleca! Parca le face in ciuda.
Daca n-ar fi dramatic, probabil ca ne-am amuza. Dar situatia e atat de grea, incat nu mai admite recurs. Mircea Sandu are o singura varianta: sa-si dea demisia! El a gestionat ultimele doua campanii de calificare soldate cu esecuri, el are principala responsabilitate, el este primul care trebuie sa plece! Cand imaginea unui om este sinonima cu dezastrul, nici o alta masura nu poate sta in picioare. Iar imaginea lui Sandu, una deplorabila, se confunda practic cu aceea a FRF. Ceea ce inseamna credibilitate zero…
Daca mai ai o farama de onoare demisioneaza, Nasule! Ai transformat nationala intr-o ruina, ale carei ramasite inca mai fumega dupa cataclismul din 10 septembrie, de la Copenhaga…
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane