O tinta exotica: Thailanda. O civilizatie care te imbie, aidoma unei carti, sa-i intorci filele cu nesat, bineinteles, in limita timpului disponibil. La Bangkok, spun cunoscatorii, cei care au fost in acel colt al lumii, se merita sa calci macar o data in viata – si nu numai datorita celebrului… masaj thailandez, intotdeauna evocat de amatorii de senzatii tari, dar si de altii. Se zice, si n-avem motive sa nu credem, ca Bangkok-ul ar fi un colt de rai, cu precadere pentru turisti. Uneori, se intampla sa fie vizitat si de sportivi. Chiar si de cei romani. Prilejul? Campionatul Mondial de box, ajuns la editia cu numarul 12. O competitie la care pugilistii nostri amatori sustin, de duminica, un examen extrem de dificil, poate un moment al adevarului pentru fiecare dintre ei, caci dupa aceea va urma, in 2004, Olimpiada, visul oricarui sportiv – iar inaintea JO, care vor reveni la matca, in vechea Elada, un CM nu poate reprezenta decat un reper solid. Cu alte cuvinte, puntea intre ce a fost si ce va fi, confirmarea unor valori, dar si infirmarea altora. In orice caz, este semnalul ca ne aflam – sau nu – pe drumul cel bun, intr-un moment in care oficialii sportului romanesc incep sa se gandeasca la -numarul de medalii cu care ar trebui sa ne intoarcem, peste un an, din Atena olimpica-.
Primele constatari legate de Mondialele boxului, in ceea ce ne priveste, sunt deceptii in toata regula. Primul caz este de-a dreptul comic (sau sa-l numim altfel?), intrucat Sorin Tanasie, la categoria 48 de kilograme, nici n-a mai apucat sa incruciseze manusile cu adversarul sau, fiind eliminat la proba cantarului. In-cre-di-bil! A avut un surplus de 3,5 kilograme! Antrenorii lotului, Alec Nastac si Grigore Bondavali, spuneau raspicat, la plecarea din tara, ca Tanasie depasea doar cu 600 de grame limita categoriei sale, dar, indiferent ce s-ar obiecta acum, nu ne putem incurca in amanunte. Este o mare, o imensa bataie de joc ce s-a petrecut in acest caz, iar vinovati sunt toti – antrenori, medici, sportivul insusi – si toti ar trebui sa plateasca un pret pentru aceasta eliminare, care nu are nici o legatura cu lupta propriu-zisa din ring! Accentuam, este inadmisibil sa cheltuiesti o -palarie- de dolari pentru un sportiv poate talentat, dar sigur inconstient, asa cum nu pot fi tolerate lipsa de reactie, vesnica -spalare pe maini-, profesionalismul indoielnic ale celor din anturajul lotului national – carente manifestate, nu de putine ori, acasa, cu ocazia competitiilor autohtone, cand s-au inchis ochii si s-a judecat cu duhul blandetii. Pentru ca acum sa soseasca ora decontului, unul rusinos, si sa se caute probabil justificari penibile… A iesit din cursa, dar luptand cu italianul Russo, la categoria 81 kilograme, si Stefan Balint. Ieri erau programati sa boxeze Bogdan Dobrescu si Viorel Simion, ambii in compania unor cubanezi; n-am aflat rezultatele, dar nu aveam mari sperante, dimpotriva.
L-am lasat la urma pe marele invins al acestei editii a CM, Dorel Simion (la 69 kg), unul dintre cei mai valorosi boxeri ai Romaniei, vazut de specialisti ca favorit la medalia de aur, dar care a clacat lamentabil, in fata bulgarului Genov. -Nici nu inteleg ce s-a intamplat-, spunea Dorel, la finele partidei, lasandu-ne sa intelegem ca si pentru el totul a fost un cosmar. Unul dintre putinele meciuri catastrofale ale acestuia. Poate nu gresim afirmand ca nesfarsitele scandaluri din jurul fratilor Simion, permanentele nemultumiri ale tatalui lor, Gheorghe Simion (un personaj conflictual), in privinta banilor castigati de odraslele sale, pregatirea insuficienta si inadecvata sunt tot atatea explicatii ale unui esec rasunator si, deopotriva, dureros. Cand pierzi din primul tur un campion de talia lui Dorel Simion – care, intre noi fie vorba, nadajduieste sa cucereasca aurul la Olimpiada si apoi sa treaca, alaturi de fratele sau Marian, la profesionism – nu incape indoiala ca ajungi la urmatoarea concluzie: acesta traieste mai curand din amintiri. Cat ar fi ele de placute sau de pretioase, si sunt, veti fi de acord ca nu pot tine loc de munca, de transpiratie, de perseverenta. Iar lectia poate va fi inteleasa de Simion cel mic…
Nu ne prieste Bangkok-ul? Cel putin pana acum, varianta pesimista are castig de cauza.
