Adrian Mutu… A devenit vedeta numarul 1 a fotbalului romanesc… Prin el, prin executiile sale purtand deseori pecetea genialitatii, ne mai ostoim dorul de -Regele- Hagi… N-am avut mereu incredere in el, l-am mai si criticat, cateodata poate prea dur, dar pana la urma am cazut cu totii de acord ca nu degeaba a fost poreclit, pe vremea cand juca in tara, -Briliantul-… A fost ceva mai grea impacarea sa cu nationala, cu suporterii ei, care ii reprosau ca nu devenea mai repede noul Hagi, insa a meritat… L-am admirat la Parma, unde era un goleador autentic, in fata caruia Italia fotbalistica a facut reverente… L-am pretuit si mai mult dupa ce a prins un transfer senzational la Chelsea si a intrat rapid in pielea omului de gol… Pe -Stamford Bridge-, numele sau e pe buzele tuturor, iar el s-a transformat imediat intr-un idol… Ranieri, managerul londonezilor, i-a gasit o noua denumire: -Sarpele cu clopotei-… Musca si fuge!… Dar musca letal, asta-i important… Si iata ca si echipa nationala se bucura de golurile sale… A punctat cu danezii, la Bucuresti, intr-un meci de trista amintire… Apoi, la Donetk, impotriva ucrainenilor, si la Ploiesti, contra luxemburghezilor… Ar trebui sa urmeze, maine, Copenhaga… Ar trebui… Corabia sperantei pluteste spre taramul fagaduintei… Ne aducem aminte ca nationala avea doi mari jucatori, lideri adevarati: pe Hagi si pe Gica Popescu. Cei doi ne-au condus spre marile izbanzi, lor le datoram mare parte din bucuria de a gusta din tortul campionilor, al invingatorilor de cursa lunga… Zarim, de aici, de la Bucuresti, siluetele urmasilor lui Hagi si Popescu… Ei sunt Mutu si Chivu… De la ei trebuie sa plece ambitia de a cuceri Europa, dar nu numai… Mutu ne ofera o mostra de pragmatism atunci cand spune, simplu, ca -reprezentativei Luxemburgului i-am acordat atentie atat cat trebuia, iar eu, daca tot am apucat-o pe acest drum, trebuie sa inscriu si la Copenhaga-… Atat! Adica, intr-un cuvant, esentialul… Tine-ti promisiunea, Adrian, si du-ne la Europene!…
Adrian Ilie isi incurajeaza fostii colegi
-Ii batem cu 1-0 pe danezi-
Ce mai face -Cobra-? Nu prea bine, e chinuit de o alta accidentare – a cata oare? – si in mod sigur s-a saturat sa priveasca fotbalul de pe margine. Ne lipseste mult Adrian Ilie, un fotbalist pentru care mingea n-a avut niciodata secrete, dar care, in opinia multora, s-a dovedit fragil ca un bibelou de portelan. Un talent urias, insa si un mare ghinionist. L-au scos din circuit, de nenumarate ori, cum spuneam, accidentarile. Acum n-are echipa. Nici nu vrea sa auda de Divizia A, -nu voi evolua nici un minut in campionatul intern-. L-am vazut la o emisiune sportiva, era deprimat. Crede in colegii sai de la echipa nationala, -vom castiga la Copenhaga cu 1-0-, dar nu-si putea ascunde nemultumirea ca n-a fost invitat si el in Danemarca.
Dar stiti cum e cu recunostinta… E floare rara. Dincolo de toate, Adrian Ilie era convins ca daca va reveni pe gazon si va evolua la o echipa buna din Italia, Spania, Anglia sau Franta, privirile selectionerului nu-l vor putea ocoli. -Voi reveni si voi juca fotbalul pe care il stiu eu-, repeta -Cobra-. Stiind ce are de facut, nu-i exclus sa reuseasca. I-o dorim! Pentru ca n-am incetat sa credem in muscatura -Cobrei-.
