Am avut temeri, nu-i nici un secret, inaintea acestui joc, dar ele s-au spulberat rapid, inca din primele minute, observandu-i pe tricolori nu doar -montati- sa invinga, ci si pragmatici si inspirati, asa cum nici nu mai stim de cand nu-i mai vazusem. A fost o surpriza, o mare surpriza. Una placuta. Echipa noastra a mers, a rulat peste asteptari si, chiar daca n-a fost decat un amical, ne putem declara multumiti. Si, in consecinta, increzatori in perspectiva episodului Copenhaga, unde, stiti doar, n-avem decat varianta succesului.
Verificarea cu Ucraina a semanat in dese momente cu un meci oficial. Am intalnit o echipa buna – chit ca unii vor avea ceva obiectii cand vor pune lupa pe echipa lui Sevcenko – si am -imblanzit-o- chiar pe terenul ei, in fata unui public care se astepta sa-l ovationeze pe marele -Seva-, dar care a sfarsit prin a intelege ca Mutu nu e cu nimic mai prejos decat -tunarul- lui AC Milan.
O veritabila orchestra, nu 11 solisti
A fost o partida care ne-a readus speranta in suflete, caci tricolorii au jucat un fotbal de calitate. Modern. Agresiv. A fost o partida in care am urmarit cu placere un ansamblu tricolor pus la turatie maxima de Iordanescu, in care fiecare rotita a functionat. Am vazut o orchestra, nu 11 solisti. Acesta e marele castig al intalnirii de la Donetk, in afara victoriei propriu-zise, si de aici pleaca orice discutie despre posibilitatea obtinerii celor trei puncte, pe 10 septembrie, in fieful danezilor. Apararea s-a dovedit solida si a stopat orice tentativa ucraineana de a ameninta buturile lui Stelea, mijlocul a alergat mult si cu folos, iar atacul a fost in zi mare – elogiile se cuvin a fi adresate lui Mutu, stralucitor, un fotbalist care a inteles ca poate si trebuie sa fie urmasul lui Hagi la carma tricolorilor.
A fost, asadar, seara lui Mutu! A celui care a semnat ambele goluri si l-a eclipsat pe Sevcenko, a celui care s-a batut cu toti fundasii adversi si nu le-a dat nici o sansa, a celui care l-a linistit cat de cat pe colericul selectioner Iordanescu.
Satisfactii pe linie
Mutu a fost solistul, dar si colegii sai au dat satisfactie. Sunt solutii viabile pentru flancul drept, cu Stoican, Alin Stoica si, bineinteles, Florentin Dumitru. Revenirea lui Dorinel Munteanu are efect coagulant asupra jocului echipei, pentru ca acesta, chiar daca n-are meciuri la activ la Wolfsburg, ramane un mijlocas de clasa, al carui travaliu nu pare sa fie afectat de trecerea anilor. Pancu devine si el un jucator de baza, cresterea sa valorica intra in categoria certitudinilor. Soava nu entuziasmeaza, dar e oricum mai bun decat atunci cand imbraca tricoul Rapidului. Aliuta merita mai mult, are stofa. Oprita lupta, lupta si iar lupta… Nu e suficient, insa i s-a dat o sansa. Si ajungem din nou la Mutu, despre care se poate spune ca a realizat unul dintre cele mai bune meciuri ale sale la nationala, daca nu cel mai bun. -Briliantul- merita pentru aceasta prestatie nu doar un cuvant de lauda, ci si o nota maxima!
Probabil ca tricolorilor le prieste Ucraina, pe care o invinsesera net, cu 4-1, si la Constanta. Dincolo de succes, care ne imbogateste palmaresul direct, se detaseaza moralul. Care conteaza enorm. Nu atat pentru meciul din 6 septembrie, cu Luxemburg, cat mai ales pentru cel de la Copenhaga, programat patru zile mai tarziu. Desi s-ar putea sa ne aflam la mana altora, mai exact a bosniacilor, care vor da piept cu norvegienii si cu danezii, mai intai trebuie sa dovedim noi insine ca suntem puternici. Si sa scoatem sase puncte din sase. Haideti baieti, nu-i nici pe departe imposibil!…
UCRAINA – ROMANIA 0-2 (0-1)
Stadion: -Sahtior- (Donetk); spectatori: 40.000
A marcat: Mutu (*28 – din 11 m, *58)
UCRAINA: Sovkovski – Fedorov, Dmitrulin, Popov, Sevciuk – Tkacenko (*46 Gusev), Timosciuk, Kalinicenko (*46 Zakarliuka) – Voronin (*46 Rebrov), Sevcenko, Vorobei (*70 Zubov). Antrenor: Leonid Buriak.
ROMANIA: Stelea – Stoican, Iencsi, Chivu, Rat (*88 Rada) – A. Stoica (*46 Fl. Dumitru), Soava, Pancu (*85 Tamas), D. Munteanu (*75 Aliuta) – Mutu (*83 Mitea), Oprita (*46 D. Niculae; *90 Sanmartean). Antrenor: Anghel Iordanescu.
A arbitrat Igor Egorov, ajutat de V. Lebedev si V. Bobik (toti din Rusia)
Cartonase galbene: Mutu, D. Munteanu
