Victorie. Victorie frumoasa, poate prea frumoasa, asa cum asteptam de mult si (aproape) uitasem ca mai poate exista. Antrenorul Ladislau Boloni (acum chiar merita sa-i spunem Loti) si-a jucat meciul crucial al carierei, sambata seara, pe Stadionul Steaua, acelasi unde, tot el, s-a remarcat si consacrat ca mare jucator. Asadar, Nationala Romaniei a invins, sambata, cu 2-0 (1-0), temuta (pana mai acum doi ani) reprezentativa a Ungariei, prin golurile marcate de Marius Niculae, in minutele 5 si 54, intr-o partida din grupa a VIII-a a preliminariilor Cupei Mondiale din anul 2002, ce se va desfasura in Japonia si Coreea de Sud.
Dar scorul final, acest aproape banal 2-0, nu spune nimic despre superioritatea zdrobitoare a fotbalistilor romani, despre jocul aproape perfect al noii masinarii puse la cale de Loti Boloni, din care, iata, lipsesc Hagi si Gica Popescu, ba chiar si rebelii Galca ori Filipescu, dar in care joaca superb (ca intr-un vis frumos) tineri precum Marius Niculae, Florentin Dumitru, Paul Codrea sau Mirel Radoi, ca sa nu mai vorbim de la fel de tinerii, insa de mult consacratii -europeni- Cosmin Contra si Cristi Chivu.
Romanii au inceput ca niste armasari de rasa, sufocandu-si adversarii, in special in primele sferturi de ora ale celor doua reprize, atunci cand s-ar fi putut inscrie de trei ori mai multe goluri. Bara si Zeita Fortuna i-au salvat atat de des pe unguri, incat nici ei nu mai stiau unde sunt si cu cine joaca! Asa incat reusitele dinamovistului Marius Niculae, din minutele 4 si 54, au venit mai mult decat firesc, aidoma unor lovituri de gratie aplicate adversarului, care, oricum, nu mai exista decat pentru a limita efectele prapadului izbucnit asupra sa. Forta, viteza, lipsa oricaror complexe, ambitie uriasa si ocazii pe masura, iata doar cateva dintre armele cu care noua echipa nationala a lui Boloni si-a umilit partenera de joc, atragand atentia lumii intregi ca, dupa incheierea -erei Hagi-, Romania si-a format o trupa aproape noua, cu care e hotarata sa ramana sus, acolo unde o dusese -regele-.
La meciul de pe -Steaua- au asistat aproximativ 20.000 de spectatori, dintre care circa 150 de suporteri maghiari. Fortele de ordine au confiscat la intrarea in stadion cateva bannere ale galeriei formatiei oaspete. Antrenorul Ladislau Boloni a salutat galeria maghiara, atat inaintea meciului, cat si la finalul acestuia. Selectionerul roman a spus ca este foarte mandru ca apartine minoritatii ungare din Romania. Din pacate, suporterii romani au huiduit imnul Ungariei, in momentul in care acesta a fost intonat pe stadion.
Dupa meci, cateva sute de oameni s-au strans in Piata Universitatii, fara a bloca circulatia in aceasta zona. In Piata Constitutiei, unde meciul a putut fi urmarit pe un ecran urias, s-au adunat, dupa terminarea partidei, aproximativ 3.000 de persoane, care au urmarit un spectacol organizat de Primaria Capitalei. Circulatia in zona Ambasadei Ungariei a fost interzisa si nu s-au inregistrat incidente. Pana tarziu, dupa miezul noptii, bucuria imensa a victoriei cu Ungaria a scos in strada mii de oameni la Brasov, Craiova si in alte mari (sau mai mici) localitati, fara a se inregistra incidente. Ramane, peste toate, o seara antologica, in care am inteles ca fotbalul romanesc merge mai departe si nimeni, fie el si -rege-, nu e de neinlocuit.
