Desi ultima etapa disputata in campionatul Diviziei a fost una agitata, cu rezultate mai putin scontate si care ar fi meritat sa revenim asupra lor, nu vom face acest lucru. Motivul este prestatia lui Gica Hagi in -Procesul etapei-, de duminica seara, pe PRO TV. Subiectul -Steaua-era unul fierbinte si prezenta lui in emisiune se anunta un punct de atractie. Numai ca lucrurile au degenerat si, practic, am asistat la un monolog Hagi, timp de trei ore! Si nu oricum, ci intr-o maniera socanta, oferindu-ni-se o fata total necunoscuta a machedonului. Atacurile lui asupra trio-ului Piturca-Paunescu-Gigi Becali au fost deosebit de virulente si lipsite de orice eleganta, ca sa nu spunem ca bunul simt elementar a fost in suferinta. In nici un caz nu pot fi acuzat ca sunt un fan al lui Piturca, deoarece am taxat de cate ori am avut ocazia prestatiile slabe ale teamului pregatit de el. Nici cu felul sau de a fi si de a conduce nu sunt de acord, divorturile fortate de Vladoiu, Radu Niculescu, Danciulescu sau Miu considerandu-le solutii pripite, care au subtiat serios valoarea lotului. Nu pot fi decat alaturi de Hagi cand spune ca este nevoie de masuri urgente pentru a opri caderea libera a echipei din Ghencea. Felul insa cum a pus problema si mai ales tonul au lasat un gust amar. Niciodata nu am vazut un Hagi asa de pornit, arogant, primitiv in capacitatea de a purta un dialog. El nu i-a lasat si pe ceilalti sa vorbeasca, nu a permis nimanui sa ii ofere replica, intervenind brutal in discutie. S-a vrut acid, insa a atins limitele obrazniciei. Cel care pana mai ieri a fost un star al stadioanelor, a cautat, cu insistenta, sa ne convinga ca este total dezinteresat si nu vrea altceva decat binele gruparii ce reprezinta marea sa dragoste. Ce a uitat insa, a fost sa propuna si solutii reale, stiut fiind ca un club de talia Stelei are nevoie de un buget substantial si nimeni nu se prea inghesuie sa bage dolari cu sacul, doar de amorul artei. Senzatia ca in umbra lui se afla altii, care incearca sa-l arunce in fata si sa profite de imaginea lui, de cel mai iubit dintre fotbalisti, nu am avut-o numai eu. Interventia telefonica a lui Iordanescu, pe aceeasi tema, a venit ca o gura de oxigen. El a sustinut cateva din ideile lui Hagi, dar intr-un stil civilizat si competent. Pana si presedintelui LFP, Dumitru Dragomir, care n-a raspuns provocarilor, multumindu-se sa zambeasca ironic, i se poate da o bila alba. Ce-i drept, numai pana la momentul telefonului cu Cornel Dinu, cand a redevenit iarasi un don Mitica, ambii -muscandu-se- in vazul telespectatorilor. Luni, intrebarea pe care am auzit-o cel mai des a fost: -Ce a fost cu Hagi, duminica seara?-. Poate candva vom afla si raspunsul. Pacat insa ca idolul fanilor de toate varstele, si al meu personal, a alunecat in noroiul ce inconjoara fotbalul romanesc. Implicarea lui in sportul-rege este necesara, bine venita, insa trebuie sa o faca intr-o alta maniera. Drumul pe care a pornit este plin de hartoape si imaginea ce si-a cucerit-o cu atata truda pe gazon se poate face usor tandari.
