Craiova a invins pe malul Dunarii fara prea mari probleme. A evoluat ca o echipa matura, care stie ce vrea si are mijloacele necesare pentru a-si atinge scopul. Universitatea a fost formatia evident mai buna, aparandu-se calm si organizat, linistind jocul cand trebuia si iutindu-l cand adversarul era -in ofsaid-. Oltenii si-au pus lejer cele trei puncte in tolba, gratie golului semnat de Papura, in min. 7, care a executat o lovitura libera de la peste 50 de metri (!), prinzandu-l nepregatit pe Bors. Un eurogol! Papura are meritul de a-si fi incercat sansa, ceea ce uneori – iata, e suficient a miza pe elementul-surpriza – face, in fotbalul zilelor noastre, diferenta… Replica Otelului n-a depasit granita mediocritatii. E cert, dupa aceasta infrangere, ca Galatiul si-a redus simtitor sansele de a ramane pe prima scena, ajungand la minus 10 la -adevar-. Orac era pesimist dupa meci. Trupa sa, resemnata minute in sir, simte adierea matineului. Jocul galatenilor, confuz, lipsit de orice idee tactica, nu poate fi decat o -prada usoara- pentru un adversar stapan pe sine. Si cum -Stiinta- a fost (cel putin) cu o clasa peste, deznodamantul nu putea fi altul. Regretul oaspetilor? Ca scorul n-a fost mai mare. N-a -vrut- Plesan, care, scapat singur cu Bors, a ratat uluitor. La victorie se iarta si ratarile, nu-i asa?
