Ce meci fabulos a facut Prunea contra Rapidului! Nu stim sigur, dar e posibil ca acesta sa fi fost meciul vietii lui, cu toate ca echipa sa, FC Brasov, s-a intors acasa fara nici un punct, la capatul unei intalniri cu accente dramatice. Campioana a invins, s-a apropiat la o -lungime- de rivalele ei, Dinamo si Steaua, insa nu mai are forta din editia precedenta. E de inteles. Valoarea echipei e alta acum, a scazut considerabil. Nu mai e Rat, nici Bratu, nici Sabau, ultimul fiind cel care, cu bagheta-i magica, aducea mereu echilibrul in echipa, mai ales cand pericolul era iminent. Golurile nu au fost inca acoperite. Rednic tot cauta solutii, uneori le mai gaseste, fara a se putea vorbi insa de o relansare veritabila a jocului giulestenilor, care e lipsit totusi de consistenta. Rapidul are insa determinare, lupta cu o indarjire poate mai putin anticipata, iar asta cantareste greu in balanta unei partide obisnuite de campionat.
Atmosfera s-a inflamat mult inaintea acestui joc, antecedentele vorbind despre o oarecare superioritate brasoveana, in sensul in care, in ultimii patru ani, feroviarii au fost deseori -nasiti- de cei de sub Tampa. De aceea suporterii din Grant asteptau cu nerabdare un succes in fata echipei lui Lacatus, care avea sa se profileze destul de repede, inca din prima repriza, gratie golului inscris de Bordeianu, aflat la prima sa reusita in tricoul visiniu, dar care a stat in cumpana spre final, cand ocaziile oaspetilor l-au adus in pragul disperarii pe Dolha… Lacatus era livid dupa meci, refuza parca sa creada ca elevii sai au ratat sansa egalarii in cateva randuri… Rednic nu era nici el mai calm. A tasnit de pe banca, l-a felicitat pe Prunea, eroul meciului, si apoi s-a indreptat spre vestiare, soptindu-si in barba: -Ufff, am scapat si de astia-. Intr-adevar, complexul brasovean fusese in sfarsit depasit. Dar cu cate emotii!…
Putea fi 5-0 sau 6-0 pentru giulesteni, dar nu ne-ar fi mirat nici o izbanda a -stegarilor-, obtinuta in extremis. Aceasta arata scenariul unui joc in care Rapid a fost vioara intai, irosind cu nonsalanta situatii rarisime, dar si Brasovul a avut un cuvant de spus, iesind periculos pe cateva contre taioase – Baicu, mai ales el, si Onofras au ratat din pozitii mai mult decat favorabile. Cel care ramane insa in fruntea listei este Prunea, portarul formatiei brasovene aparand realmente senzational. El a intervenit in nu mai putin de sase situatii critice pentru poarta sa, prin reflexe uluitoare sau prin blocaje de ultim moment, si a demonstrat ca, in ciuda varstei, ramane un goal-keeper de mare valoare. Chiar daca a pierdut, justetea victoriei Rapidului neputand fi pusa la indoiala, Brasovul a lasat imaginea unei echipe sudate, care are in omul aflat intre buturi un adevarat inger salvator. De fapt, ceea ce nu se uita dupa aceasta confruntare e, desigur, prestatia lui Prunea, caruia i se cuvin adresate elogii. Am vazut, asadar, un Prunea in zi nu mare, nici foarte mare, ci efectiv de exceptie. Si cand te gandesti ca Puiu Iordanescu a renuntat la el, socotindu-l prea batran…
Uneori, e drept, destul de rar in peisajul Diviziei A, chiar daca se intampla sa mai si incaseze un gol, se merita sa lipesti cuiva eticheta pe care scrie portarul-paianjen! Da, chiar tu ai fost acela, Florine!
