Rezultatele campioanei ne cam pun pe ganduri, chit ca este vorba despre meciuri amicale, in care antrenorii – care incearca diverse solutii pentru a gasi formula ideala – pun mai putin pret pe victorie. Sigur ca, fiind in discutie echipa in care ne punem cele mai mari sperante pentru eurocupe, ne putem declara nemultumiti de modul in care se prezinta Rapidul. Ceea ce vine dinspre tabara visiniilor se incadreaza in sfera logicului: declaratii ponderate, pe alocuri optimiste, George Copos si Mircea Rednic ferindu-se sa-i critice pe jucatori la modul serios. O fi bine, o fi rau? Inca nu stim. Ceea ce stim insa este ca timpul preseaza, ca peste mai putin de doua saptamani va fi marele duel cu Anderlecht, ca – teoretic – Rapid are posibilitatea de a elimina reputata formatie belgiana, dar si ca giulestenii sunt inca foarte departe de a se fi pus la punct in perspectiva atat de apropiatelor examene europene.
Sinceri sa fim, campionatul intern ne intereseaza mai putin. -Calul de bataie- al acestei veri este – sau ar trebui sa fie – Champions League, turul al doilea preliminar. Miza, una uriasa, este eliminarea lui Anderlecht. Oricat de ingaduitori am fi, si suntem, la cum se prezinta acum Rapid, ca o trupa anonima, calificarea in turul III al Ligii nu-i altceva decat o himera. Se vor gasi obiectii, se va spune ca amicalele sunt una, iar oficialele – alta, insa ce rost are sa ne furam singuri caciula? Sansa Rapidului ar putea fi alta, aceea ca, la ora actuala, Anderlecht sa fie intr-adevar un team mult mai slab decat in anii sai de glorie, ceea ce, se pare, n-ar fi exclus daca ne gandim ca vicecampioana Belgiei trece si ea printr-un amplu proces de reconstructie, de reasamblare a pieselor pe tabla de sah a antrenorului Hugo Broos. E posibil ca belgienii, evident in declin in ultimii ani, sa nu mai fie, asadar, o -sperietoare- pentru rapidisti. Sa nu ne bazam insa pe acest fapt mai mult decat e cazul… Pentru ca noi insine trecem printr-o perioada critica, de reasezare a -11–lui standard, iar constatarile, cum spuneam, nu ne permit sa privim cu optimism spre viitorul imediat apropiat. Din doua motive. Ca apararea campioanei schioapata nepermis de mult, adversarii defiland ca pe bulevard printre niste fundasi visatori, si ca atacul, in pofida golurilor care s-au inscris, da dovada de o ingrijoratoare lipsa de concentrare, astfel explicandu-se noianul de ratari in toate jocurile de verificare disputate pana acum.
Esecurile din turneul de pregatire nu prevestesc nimic bun: 2-4 cu Kaiserslautern, 2-3 cu Partizan Belgrad, 0-3 cu Sochaux, 1-2 cu Pribram (fosta Dukla Praga). Fiecare dintre adversarii intalniti poate fi comparat, nota bene, cu Anderlecht. Iar Rednic, in afara marocanului Zyati, un conducator de joc care ar putea sa-l faca uitat pe Schumacher, si a ghanezului Dossey, portar de valoare, nu prea are certitudini. Bordeanu, Brujan, Njock, slovacul Lerant, francezul Peisiere (ultimii doi daca vor fi retinuti in lot) sunt tot atatea nume care, deocamdata, doar promit. Dupa a treia infrangere consecutiva, Rednic isi pierduse si el rabdarea. -Nu e admisibil sa ratam atat de mult-, a tunat -Puriul-. A venit insa si cea de-a patra corectie. Oricat de echilibrat ai fi, cand vezi ca prestatia echipei tale e departe de asteptari si ca dezamagirile se tot aduna, incepi sa intri in panica. Au mai ramas 11 zile pana la confruntarea tur cu Anderlecht, iar lui Rednic ii lipsesc destule repere. Incotro, Mircea? Incotro, Rapid?
