A fost o etapa, a 26-a, incinsa si la propriu, si la figurat. A inceput pe o caldura torida, la Galati, cu izbanda incontestabila a Craiovei, care a infundat si mai mult Otelul (caruia esalonul secund ii face deja cu ochiul, tinand cont de programul infernal din ultimele patru runde) si care a ajuns, sub mana ferma a lui Cartu, pe linia de plutire. Cu atatia jucatori noi, Universitatea incepe sa semene cu o formatie solida, care are posibilitati de exprimare nebanuite, capabila, in perspectiva editiei viitoare, sa progreseze mult mai mult. Fara a ne entuziasma, credem in talentul oltenilor! Etapa a continuat cu -nebunia- din Regie, unde n-a fost nici o… regie, ci o partida pe care ti-o poti imagina doar pe maidanele copilariei. Atacuri peste atacuri, ca o bucurie a fotbalului ofensiv, dar si defensive sub orice critica, asa cum remarca Andone la final – plus, nota bene!, un arbitraj discutabil… Chivulete, sa nu uitam, a privat Sportul, in prima repriza, de un penalty indubitabil… multi au omis aspectul, furati probabil de frumusetea intalnirii, si nu e corect. A venit si al treilea meci, in Cotroceni, cu Steaua alergand, mai bine zis pedaland in gol, dupa victorie, in fata unei echipe bancare care si-a aparat sansa cu strasnicie. Un meci viu disputat, dar modest valoric, dovada a faptului ca Divizia A ramane o intrecere mediocra, fara a putea emite pretentii, prin ambasadoarele sale, in cupele europene. Nu e cazul sa ne facem iluzii, inca suntem la periferie, iar distanta care ne separa de -lumea buna- pare a se mentine, asta ca sa fim eleganti in exprimare.
Etapa s-a dus spre seara, spre un strop de racoare, ultimele jocuri reamintindu-ne ca subsolul clasamentului nu-i altceva decat un cazan in plina fierbere, unde orice este posibil. UTA a castigat si mai spera… Bacaul, care a pierdut, tremura… -Poli- AEK, perdanta sub Tampa, e in galeata… Argesul, infrant in fief-ul lui Tata Jean (iata ca punctele, zice-se, cedate giulestenilor nu s-au intors de la Bistrita; permanenta suspiciune!), e cuprins de panica… Sportul, desigur, va lupta pana la capat, chit ca sansele i s-au redus dramatic… asta e, avem nu mai putin de sase echipe care trag nadejde sa se salveze in acest final cu adevarat de foc, si este frumos, chiar palpitant. A, sa nu uitam, titlul s-a mai apropiat putin de Giulesti, dupa -victoria scurta- realizata in dauna nemtenilor, iar sampaniile sunt deja pregatite sa bubuie! Urmatorul obstacol in calea visiniilor, duminica, pe arena din Grant, este Bistrita. Cum, la prima vedere, meciul e de -1- solist, este foarte posibil ca Rapidul sa-si adauge alte trei puncte in cont. Si sa faca, astfel, inca un pas spre fericire. Nu-i neaparat o metafora, e mai curand o realitate. Cat se poate de visinie!
