Atmosfera incendiara in tribune. Iluzia titlului, nu? Suporterii Stelei au invadat literalmente Cotroceniul, pentru a sarbatori, printr-o coregrafie de nota maxima, triumful de neuitat de la Sevilla, din acel 7 mai 1986, zi memorabila in care militarii cucereau, in dauna Barcelonei, cel mai ravnit trofeu european din intrecerile intercluburi. Aflata in urmarirea liderului, Steaua a detinut, in primul act, o neta superioritate teritoriala, dar apararea bancarilor, cu putine exceptii, a fost la post. Vintila s-a remarcat la un sut expediat de Raducanu (*25), Aliuta n-a prins cadrul portii (*37), apoi acelasi Raducanu a zguduit transversala cu o lovitura de cap (*42). In replica, bancarii puteau intra in avantaj la cabine, dar Tudor a avut un reflex salvator la sutul lui Carabas (*44). Desi totusi saraca in faze de poarta, repriza intai a corespuns la capitolul determinare. S-a luptat, nu gluma!
A urmat un act secund modest, din punct de vedere calitativ. Steaua a cautat permanent golul izbavitor, care i-ar fi permis sa mai spere la detronarea Rapidului, dar n-a avut nici inspiratie la constructie, nici luciditate la finalizare. Nationalul s-a multumit sa apere remiza si, rar, sa tasneasca pe contraatac, insa fara a avea spor. Stelistilor le-a lipsit omul de gol, n-a avut cine sa faca diferenta. Raducanu s-a ascuns parca in spatele fundasilor adversi, Oprita a muncit, s-a zbatut, dar fara folos, in timp ce Piturca-junior nici n-a avut timp sa intre in ritmul partidei. Avea sa fie finalmente un egal care, iata, aduce tristetea in Ghencea. Vis frant! Iluzii spulberate! Titlul zboara spre Giulesti…
