Asteptat cu fireasca nerabdare, meciul de sambata cu danezii, din preliminariile Euro 2004, va ramane o pagina neagra in istoria fotbalului romanesc. Scorul umilitor nu reflecta fidel felul cum au decurs ostilitatile, dar in timp doar cifrele vor supravietui. Toata lumea si-a legat sperantele de aceasta confruntare, de al carei rezultat depindea mentinerea reprezentativei noastre in lupta pentru un loc la turneul final. Iar suporterii au venit in numar mare la stadion si au facut tot ce a depins de ei pentru a-i ajuta pe tricolori. Ar fi pacat sa punem esecul numai pe starea deplorabila a suprafetei de joc, insa acesta a fost un adversar in plus pentru tricolori, scandinavii acomodandu-se mai bine. Ne revine in minte imaginea presedintelui LPF, Mitica Dragomir, care inaintea meciului sustinea ca -nisipul va fi aspersat, ce stiu nepriceputii?- si terenul va fi ideal. Inca o data don Mitica s-a dovedit mare specialist!
Asa cum incepuse partida, aveam dreptul sa visam frumos. Am condus cu 1-0 si 2-1 si chiar daca defensiva s-a clatinat cu usurinta la rapidele contraatacuri daneze, am crezut ca o vom putea scoate la capat. Evident era ca flancul stang al apararii este calcaiul lui Ahile, Filipescu fiind o solutie nefericita. Generalul a improvizat tocmai cand nu era cazul, mai ales ca Felipe a manifestat o prelungita criza de forma si la echipa de club. In plus, nici Gica Popescu nu a mai fost Baciul de altadata, iar Radoi a jucat un rol care nu i s-a potrivit. Chiar daca tricolorii au dominat, mijlocul a trait doar prin eforturile lui Dorinel Munteanu, in timp ce Pancu si Codrea nu s-au vazut. Practic, Adi Mutu a tras echipa dupa el. Evolutia excelenta a parmegianului a intretinut sperantele si el a fost aplaudat la scena deschisa de fani. Culmea, unul dintre cei carora nu li se poate imputa mai nimic este Lobont, chiar daca el a fost obligat sa scoata de cinci ori mingea din plasa. Golurile primite au la origine greseli flagrante, unele demne de o antologie a gafelor. Lider incontestabil, Reghencampf, care i-a pus pe tava mingea lui Tomasson, experimentatul atacant danez inscriind intr-un moment-cheie al jocului, adica atunci cand tabela indica 2-2. Daca mai punem la socoteala si autogolul lui Contra, se poate spune ca proverbialul noroc al Generalului a fost inlocuit cu un ghinion la fel de mare.
Iordanescu si-a anuntat demisia, Gica Popescu si Filipescu – retragerea
Sansele ca echipa Romaniei sa mai prinda macar locul doi in grupa tin mai mult de calculul hartiei. Ar trebui sa castigam toate partidele ramase, dar si celelalte rezultate sa ne favorizeze. Este mai degraba un scenariu SF, iar acum nu este momentul de asa ceva. Ar fi nevoie de un miracol, insa nici Generalul nu mai crede in el. La putin timp dupa terminarea meciului cu Danemarca, selectionerul si-a anuntat demisia: -Am pierdut sase puncte esentiale acasa, cu Norvegia si Danemarca. Trebuie sa iau asupra mea toate responsabilitatile acestor esecuri si singurul lucru logic este sa ma retrag. Fotbalistii mei au avut vointa de a castiga, s-a jucat destul de bine, dar am fost total lipsiti de sansa. Imi cer public scuze ziaristilor, jucatorilor si mai ales suporterilor pentru aceste infrangeri. -Vestea demisiei a fost primita cu tristete de componentii lotului, cativa dintre ei exprimandu-si speranta ca Generalul va reveni asupra deciziei, pe care ei au considerat-o luata sub impulsul momentului. Pe de alta parte, Iordanescu a anuntat ca hotararea sa este irevocabila.
Rezultatul umilitor de sambata i-a facut si pe unii jucatori sa vehiculeze varianta retragerii de la echipa nationala. Este vorba de capitanul Gica Popescu si de Filipescu, care, dupa toate probabilitatile, au imbracat pentru ultima oara tricoul cu tricolor.
-Oprisan, du-te-n… Danemarca!-
Imaginea deplorabila a terenului de joc a fost un ghimpe infipt in inima suporterilor, chiar din clipa in care ei au vazut cum arata dreptunghiul teoretic verde. Un handicap pentru jucatorii mai tehnici, adica ai nostri. Cum s-ar spune, ne-am pus piedica singuri. Sau, mai corect spus, ne-a pus firma lui Adrian Oprisan, cel ce promisese ca la ora meciului gazonul va fi excelent. Cum a fost, a vazut o tara-ntreaga. Ba mai mult, chiar si presa straina si site-ul forului european ne-au luat la misto, pomenind de -Copacabana- de la Bucuresti. Explicabila reactia suporterilor, care au scandat cu furie, aratand spre teren: -Rusine! Rusine sa va fie!- si -Oprisan, du-te-n… Danemarca!-. Spre necazul tuturor, campul de joc, pentru care s-au platit bani grei, arata ca un peisaj selenar, in timp ce in zonele laterale, rezervate de obicei sporturilor atletice, iarba era de un verde incantator. Pe acolo nu apucasera sa treaca -specialistii- lui Oprisan.
