Meciuri jucate corect, insa intr-un ritm de joc demn de partidele de old-boys organizate in scopuri caritabile, acesta este laitmotivul etapei a treia a Diviziei Nationale de fotbal. Cel mai ingrijorator este ca formatiile angrenate intr-un fotbal de tip menuet sunt tocmai participantele in cupele europene si, in acelasi timp, principalele pretendente la titlu – Steaua, Dinamo si Rapid.
Campioana en-titre a facut cunostinta cu gustul amar al infrangerii mai devreme decat se astepta pana si cel mai pesimist suporter, in disputa cu un FC National, care demonstrase in intalnirile precedente ca n-a reusit sa se regaseasca inca. In meciul cu militari, bancarii au profitat insa de somnolenta Stelei, care, in primul sfert de ora, a afisat o atitudine de joc demna de o partida amicala. Dupa ce s-au vazut condusi, campionii au avut o tresarire de orgoliu si au intors rezultatul pana la pauza, insa fotbalul pe care l-au aratat s-a aflat la ani lumina departare de un joc la nivelul Ligii Campionilor, in perspectiva returului cu Dinamo Kiev. Fara Claudiu Raducan, accidentat, Steaua a trait doar din travaliul impresionant al lui Florentin Dumitru, dar a lasat se se intrevada gauri uriase in aparare, amplificate de pasa proasta prin care trece portarul Martin Tudor. De altfel, acesta a fost autorul unei gafe demne de antologia vesela a emisiunii -Fotbal la Maxx-, oferindu-i pe tava mingea lui Mitrovici pentru un nesperat 2-2. Desi pot da vina pe eliminarea aproape gratuita a lui Lincar (jocul barbatesc, specific marilor campionate europene ramanand o necunoscuta pentru arbitrii nostri), militarii au pierdut in cele din urma pe mana lor, fapt recunoscut cu fair-play la final de Eugen Trica, datorita svaiterului din defensiva – bara i-a salvat de doua ori – si a faptului ca, in avanposturi, Neaga si Danciulescu nu fac impreuna cat Raducan. Se spera ca revenirea lui Vladoiu si aparitia in linia mediana a lui Ovidiu Stanga, ambii evoluand joi la tineret, sa schimbe fata Stelei si sa-i redea viteza de joc, principalul sau atu in ultimii ani.
Desi a invins la pas proaspata divizionara UMT, Dinamo este si ea departe de a-si convinge fanii ca va avea forta sa se bata pentru titlu. Mai mult, faptul ca o formatie timisoreana cu un atac extrem de anemic a fost la un pas sa deschida scorul, Maxim ratand o ocazie rarisima in minutul 15, iar la 3-1 a irosit o alta ocazie uriasa, cu Claudiu Balaci trimitand peste poarta din fata unui Prunea culcat la pamant, reprezinta un semnal de alarma pentru returul de joia viitoare de la Tirana. Acolo unde greul va fi dus de aparare, una inca extrem de nesigura si unde varfurile nu-si vor mai putea permite luxul de a rata o avalansa de ocazii, asa cum s-a intamplat sambata. De asemenea, este greu de crezut ca lentoarea paselor pe care o exerseaza mijlocasii alb-rosii, unde revenirea lui Lupescu aduce, e drept, mai multa exactitate, insa nu mareste deloc viteza de joc, va reusi sa-i surprinda pe rapizii jucatori albanezi.
Nici Rapid n-a iesit din tipare, cu toate ca a avut la Constanta, in decorul nepamantean al unui stadion pustiu – efect al suspendarii dictate pentru incidentele din barajul cu FCM Bacau -, un start de meci foarte bun. Sumudica a deschis rapid scorul, tot el a avut o ocazie aproape identica cu faza golului sa mareasca avantajul echipei sale, dupa care feroviarii s-au stins incet, permitand gazdelor sa loveasca in urma unui contraatac-scoala din trei pase si o centrare perfecta pentru lovitura de cap a lui Liviu Mihai. Ceea ce ar putea reprezenta momentul psihologic al meciului s-a produs in minutul 35, cand constantenii au inscris prin acelasi Liviu Mihai, insa golul a fost anulat pentru un ofsaid semnalizat total eronat de tusier si validat de arbitrul Balaj. Dupa pauza, am asistat la alte treizeci de minute de fotbal plictisit, cu un noian de pase gresite intrerupt, din fericire, de torpila senzationala a lui Iencsi, care, de la peste 30 de metri, a trimis mingea direct in vinclu. Finalul a fost o simpla joaca pentru oaspeti, care, profitand de eliminarea lui Liviu Mihai, au inscris din nou, in ultimul minut, prin Pancu. In ciuda diferentei de scor, giulestenii nu s-au ridicat decat in rare momente deasupra nivelului gazdelor, fiind greu de crezut ca au reusit sa-l impresioneze pe patronul Copos, venit pentru prima oara de la inceputul campionatului sa-si vada echipa.
In conditiile in care troica fruntasa practica un fotbal demn de deceniul opt al secolului trecut, este evident ca nu putem ridica pretentii in cazul celorlalte echipe. Sportul Studentesc pare sa fie singura exceptie in acest ocean de blazare colectiva, tinerii din Regie venind cu atuul unei varste dominate de elan si indrazneala, chiar daca sambata caldura si-a pus amprenta si asupra jocului pe care l-au castigat pana la urma in fata unei echipe Ceahlaul, pentru care si acest campionat se anunta plin de emotii. Deocamdata insa, ne vom concentra atentia asupra -mini-etapei- europene, fara a indrazni sa riscam vreun leu pe un miracol al Stelei la Kiev, pregatindu-ne pentru ce-i mai rau in cazul lui Dinamo la Tirana si asteptand indeplinirea formalitatilor pentru Rapid si FC Brasov, care vor bifa doar trecerea de faza intrecerii cu amatori din guberniile inferioare ale fostului fotbal sovietic.
