Dupa victoria argentiniana de la Yokohama, din finala Cupei Intercontinentale, contra lui AC Milan, 4-2 la penaltyuri, la Buenos Aires s-a pornit fiesta. Boca Juniors, o echipa foarte iubita in Argentina, si-a adus sutele de mii de fani la extaz.
– Antrenorul Carlos Bianchi, marele strateg
Nimic nu a mai contat, activitatea zilnica a fost practic paralizata. Toate strazile, impodobite cu afise care vesteau extraordinarul succes realizat de formatia pregatita de Carlos Bianchi, au fost invadate de suporteri fanatici, dotati cu un arsenal de invidiat: tobe, claxoane, steaguri etc.
-Avem ce sarbatori, suntem cei mai buni din lume! Nimeni nu a reusit sa ne opuna rezistenta-, se putea citi la tot pasul. Totul era pregatit, doua erau culorile in fata carora se inchina multimea: galben si albastru. Culorile lui Boca Juniors, marea invingatoare de pe taram japonez… Bautura a curs in valuri: cartoane de vin, fernet, bere. Ca la orice bucurie nationala, fiecare suporter parea a fi un mare specialist in domeniul fotbalului, disecand meciul de la Yokohama. O voce autorizata – Riccardo Pizarotti, fostul preparator fizic al nationalei argentiniene la CM din 1978, 1982, 1994 si 1998: -Boca a fost o adevarata ambasadoare a fotbalului nostru, iar Carlito Tevez este un adevarat fenomen in camp. Un atacant care stie totul. Aceasta echipa, excelent pregatita fizic si tactic, a invatat sa depaseasca momentele critice si iata ca se exprima in functie de adversar. Aici este meritul lui Bianchi, un antrenor recomandat de marea-i experienta. El a reusit sa construiasca o strategie, ceea ce e esential-.
Numele lui Maradona revine si el in discutie, dar nu ca un element de comparatie. -Dupa epoca lui Diego, care nu va putea fi nicicand egalat, ne multumim sa aplaudam pe castigatoarea Cupei Intercontinentale. Nu mai avem succesele dorite cu echipa nationala, dar la nivel de cluburi stam foarte bine. Boca e ultima care ne-a dovedit ca exista resurse in Argentina-…
– -Boca – campeon-, unicul strigat de lupta
Pe peretii barurilor, o singura inscriptie mai avea loc. -Boca – campeon!-, un strigat de lupta, dar si de uriasa satisfactie. Printre atatia oameni care traiesc la nivelul subzistentei, intr-o tara in care normalitatea e doar un deziderat si -cutremurele- financiare lasa urme adanci, chiar de nesters, triumful celor de la Boca a reusit, fie si doar pentru 24 de ore, sa redea speranta argentinienilor. Asa este probabil peste tot, dar mai ales la sud-americani. Fotbalul a fost, este si va ramane cel mai bun pansament social.
Ultimul cuvant ii apartine lui Carlos Bianchi. -Nu stiu ce mi-as putea dori in plus. I-am invins si pe italieni, de doua ori, si pe spanioli, in finala Cupei Intercontinentale. Ma intreb insa cand vom fi iarasi in varful piramidei si cu echipa nationala-. Intotdeauna mai e ceva de facut, nu-i asa?
