Ceea ce presa si organizatorii au tinut sa numeasca -Gala Hagi- avea sa se transforme cu cateva ore inaintea desfasurarii acestui eveniment intr-un spectacol nemaiintalnit pana acum in Romania. Inca de la ora 18.00, strazile din jurul Stadionului National -Lia Manoliu- se dovedesc neincapatoare pentru mareea continua de oameni care se indreapta cu tristete si bucurie totodata spre despartirea de cel ce a fost si va fi -Regele- fotbalului romanesc. Desi unii s-au grabit sa afirme ca vremea potrivnica va opri multi dintre cei care au cumparat bilete in fata televizorului, in jurul orei 20.00, in impozanta arena de aproximativ 60.000 de locuri, nu mai puteai arunca un ac. Romani sositi din toate colturile tarii au venit sa-si aclame idolul, omul care le-a tinut aprinsa lumina sperantei nu mai putin de 18 ani. In cele 135 de jocuri disputate sub tricolor, cu mana pe inima, Gheorghe Hagi a inscris 35 de goluri si, prin maiestria cu care a condus echipa din teren, prin ajutorul si sfaturile date coechipierilor a adus Romaniei nenumarate victorii, care au facut ca fotbalul sa fie numit -cel mai bun ambasador al Romaniei peste hotare-.
Un spectacol extraordinar
La ora 20.45, in imensul vacarm provocat de miile de spectatori si de instalatia de sonorizare, avea sa se auda numaratoarea inversa a secundelor care ne mai desparteau de -ridicarea cortinei-. O inima batand in ritmul secundelor a marit starea de surescitare de pe stadion. Spectatorii priveau inmarmuriti cum, pe ecranele uriase amplasate in arena, se scurg secundele care ii despart de inevitabilul ultim meci al lui Gica Hagi la echipa nationala. Cele din urma secunde au fost acompaniate de uralele celor peste 60.000 de oameni prezenti pe stadion.
Dupa 60 de secunde de uimire, din boxele amplasate pe pista de atletism s-au auzit acordurile binecunoscutei -Ode a bucuriei-, semn ca marea sarbatoare a fotbalului romanesc a inceput. In centrul gazonului troneaza o uriasa minge cu diametrul de opt metri, inconjurata de imense stele fosforescente. Deodata, venit parca de nicaieri, un tunet se rostogoleste asurzitor spre tribune. 22 de percutionisti intretin ritmul asistentei. Sub acoperirea acestui spectacol magnific de sunet si lumina, pe gazon isi fac aparitia steagurile tarilor in care s-au desfasurat Campionatele Mondiale si Europene la care a participat Nationala Romaniei avandu-l in componenta pe Gheorghe Hagi. Sunt rememorate pe rand cele mai importante competitii la care -Regele- si-a condus echipa.
1984 – Campionatul European din Franta
Michel Platini, marea vedeta a acelui campionat, priveste vizibil emotionat de la tribuna oficiala. Isi aduce aminte probabil ca, atunci, Hagi a facut cunostinta cu fotbalul de inalta clasa, debutand in meciul disputat in compania Spaniei si terminat la egalitate, 1-1. A urmat apoi partida disputata cu Germania, in care Gica a fost pentru prima data titular. In ultimul joc, Romania, fara Hagi, a pierdut in fata mult mai titratei echipe a Portugaliei. Era prima calificare a Romaniei la un turneu final dupa 14 ani.
1990 – Campionatul Mondial din Italia
Atunci, in *90, dupa momentul eliberarii, echipa Romaniei se prezenta pentru prima data ca un egal, si nu doar ca un partener, in fata celor mai mari echipe ale lumii. Era anul in care generatia lui Hagi a scos capul in lume, alcatuind o formatie redutabila, avea sa fie si momentul consacrarii pentru cel ce era deja cunoscut in intreaga lume sub numele de -Maradona din Carpati-. Romania avea sa faca un parcurs senzational invingand Rusia, terminand la egalitate cu Argentina si fiind invinsa de Irlanda, in optimi, numai la loteria penalty-urilor.
1994 – Campionatul Mondial din Statele Unite ale Americii
Avea sa fie cel mai inalt moment al fotbalului romanesc, cea mai buna performanta obtinuta vreodata de echipa nationala la un Campionat Mondial, locul 5, dupa ce am fost la numai cateva minute de calificarea in semifinale. Meciul disputat impotriva Columbiei i-a apartinut practic decarului roman, golul marcat atunci facand inconjurul lumii si starnind multe pasiuni si invidii.
Tribunele freamata asurzitor, rememorand acele momente de imensa bucurie cand o tara intreaga canta in toiul noptii pe strazi, fluturand drapele tricolore si pancarte inscriptionate cu numele lui Gica Hagi. Fiecare atingere de balon a capitanului echipei nationale este acompaniata de urale izbucnite din piepturile miilor de romani prezenti in tribunele Stadionului -Lia Manoliu-.
Doi campioni mondiali de atunci sunt prezenti la Gala: brazilienii Carlos Dunga si Claudio Taffarel.
1996 – Campionatul European din Anglia
Patria fotbalului a gazduit, atunci, o intrecere pe viata si pe moarte la care echipa Romaniei a participat, avandu-l si atunci capitan pe inegalabilul Gheorghe Hagi. Romania a parasit atunci competitia dupa trei infrangeri, in fata Bulgariei, Frantei si Spaniei.
Pe scena amplasata in mijlocul gazonului, isi face aparitia formatia -Directia 5-, care incalzeste inca o data atmosfera, daca mai era nevoie, cu o melodie foarte draga lui Gica, -Daca ai stii…-. Tribunele aflate in intuneric se lumineaza cu ajutorul nenumaratelor brichete care licaresc in noapte, pe cer, cele opt reflectoare de mare putere, aduse cu mare dificultate de organizatori, alcatuiesc o piramida de lumina. Mii de oameni canta intristati de despartirea de idolul lor.
1998 – Campionatul Mondial din Franta
O data cu aparitia pe gazon a steagului Frantei, din instalatia de sonorizare se raspandeste in jur o melodie a lui Ricky Martin ramasa celebra, mult dupa acel Campionat Mondial. Tribunele sunt cuprinse de delir. Pana si la -oficiala- cateva persoane se ridica in picioare si danseaza in ritmul nebun. Golul inscris de Gabi Balint englezilor starneste valuri ale bucuriei care inconjoara stadionul. Un Hagi blond, prezentat pe ecranele stadionului, starneste un zambet de simpatie pe fata lui Michel Platini, aflat printre organizatori la acel campionat.
2000 – Campionatul European din Belgia si Olanda
Acesta avea sa fie ultimul dintre cele sase campionate la care a fost prezent -Maradona din Carpati-. Dupa ce si-a schimbat decizia de a abandona activitatea competitionala, Hagi avea sa aiba din nou un parcus memorabil. Avea pe atunci 35 de ani, dar, asa cum spunea antrenorul Luis Fernandez, -el este ca vinul, pe zi ce trece devine tot mai bun-.
Un final senzational pentru o cariera senzationala
Si de aceasta data, organizatorii s-au depasit pe ei insisi, finalul fiind extraordinar. Imensa minge din centru terenului se deschide si din mijlocul ei se inalta spre cer tricoul cu numarul 10, sustinut de trei baloane in culorile nationale si inconjurat de alte 300 de baloane. Ca un semn venit de sus, tricoul se zbate intre cer si pamant, refuzand parca sa paraseasca arena. Hagi nu poate pleca, el ramane in inimile noastre.
Freamatul multimii creste cu fiecare clipa, la gura tunelului de la tribuna a II-a isi face aparitia -Regele-, insotit de toti prietenii de la echipa nationala. Urmeaza ultimul meci al lui Gica Hagi sub tricolorul romanesc. Un prichindel il conduce spre mijlocul gazonului. Vizibil marcat, Hagi alearga spre nemurire. Tribunele vuiesc, se aprind impozantele reflectoare ale arenei, spectatorii se ridica in picioare pentru intonarea imnului national.
La baza tribunei zero se aliniaza o seama de notabilitati care doresc sa-l salute pe -Marele Gica- inaintea meciului retragerii sale de la Nationala. Printre acestia se remarca presedintele Iliescu, indragostit de fularul tricolor cu insemnele -Galei Hagi-. Valuri de bucurie se revarsa din nou de la un capat la altul al tribunelor. Cei de la tribuna oficiala sunt huiduiti pentru ca, in opinia celorlaltor spectatori, refuza sa-i faca -Regelui- o primire cum se cuvine.
Crainicul stadionului, de aceasta data un vechi prieten al lui Hagi, domnul Cristian Topescu, anunta ca imnul national va fi interpretat de fiica lui Hagi, in varsta de cinci ani, Kira, ajutata de Iulia, Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Ion Tiriac si premierul Adrian Nastase. Linistea care a cuprins stadionul este intrerupta de acordurile imnului national, care razbate din mii de piepturi. Protagonistul serii isi tine, ca de fiecare data, mana dreapta la inima, ascultand trist, pentru ultima oara, Imnul National cantat de o arena intreaga numai pentru el.
Ultimul meci
Dupa momentul emotionant al intonarii imnului, incepe cel din urma meci al lui Gheorghe Hagi sub tricolor. Toti ochii sunt indreptati spre el, tribunele dorind parca sa soarba din ochi fiecare miscare a acestuia, pentru a nu o mai uita niciodata. In ambele echipe se perinda toti sportivii care au dorit sa-l acompanieze la ultimul meci. Dupa cum declara chiar Gica, regreta ca nu sunt prezenti toti cei invitati, dar, -din pacate, maine (miercuri) au meciuri cu echipele lor nationale.-
Ultimul cuvant
Dupa meciul al carui rezultat nu are nici o importanta, pe primul loc fiind tot timpul spectacolul, vine vremea ca idolul a milioane de romani sa spuna la revedere, emotionat, aproape plangand: -Va multumesc mult… Va multumesc la toti… N-as fi crezut ca un stadion de 55.000 de locuri sa vina sa ma vada numai pe mine, bineinteles si echipa nationala, dar in mod special… pe mine. Vad stadionul plin, va spun la toti ca va iubesc, va respect si o sa fiti in inima mea totdeauna. Va iubesc pentru tot ceea ce faceti…-.
Final stiintifico-fantastic
Hagi si-a luat adio de la spectatorii sai, de la intreaga tara, care vedea in el un etern jucator de fotbal, tribunele sunt din nou inundate de lasere, conuri de lumina si reflectoare care se invart haotic. Bubuiturile artificiilor sunt acompaniate de uralele multimii. Pe cer, rauri multicolore de lumina se revarsa spre tribune. -Gala Hagi- s-a terminat. Spectatorii nu se indura sa plece, rand pe rand se opresc privind cu tristete in urma.
-Iti multumim, Gica Hagi!-
Cateva amanunte tehnice
Intregul show organizat de firma McCaan Erickson a costat nu mai putin de 200.000 de dolari, instalatiile de laser au fost aduse din Germania. In total, echipamentele cantaresc peste doua tone. Puterea instalata a sunetului a fost de aproximativ 250.000 W, ecranul instalat la tribuna a II-a face parte dintre cele doua existente in toata Europa si a pus mari probleme tehnicienilor care au fost nevoiti sa-l conduca pe aleile inguste ale stadionului.
Toate acestea au facut ca -Gala Hagi- sa poata rivaliza cu orice spectacol organizat la retragerea unui sportiv sau festivitate din cadrul unui Campionat Mondial sau European.
